POLÓG¹ poloage s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarba (sau de alte plante) cosita dintro singura mishcare de coasa; manunchi de fan sau de grau secerat (care urmeaza sa fie adunat sau legat in snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zacea a cadea) polog = a sta (sau a zacea a cadea) gramada. 2. (Reg.) Intoarcere sau imprashtiere a fanului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarba buna de cosit. Din bg. sb. polog.

polog¹ [At: M. COSTIN ap. LET. I 329/33 / V: (reg) pal~ ~oc porl~ prol~ / Pl: ~oage (rar) ~uri (irg sm) ~ogi / E: bg полог srb polog] 1 sn Gramada de fire de paioase sau de iarba secerate sau cosite reprezentand de obicei cantitatea care cade dintro data sub secera sau coasa Si: brazda. 2 sn Cantitate de iarba sau paioase care poate fi cuprinsa o data cu palma deschisa Si: manunchi (pop) mana (reg) otcosh. 3 sn (Reg; pex) SHir de manunchiuri de paioase cosite sau secerate legate ori intinse pe camp pentru uscat. 4 sn (Reg) Fan uscat pe camp. 5 sn (Reg; mpl) Gramada din trei pana la cinci poloage¹ (3) stranse la un loc. 6 sn (Pan) Multzime de oameni. 7 av (Reg; ie) A sta ~ (sau a zacea) A sta culcat la pamant. 8 av (Reg; ie) A cadea ~ A cadea gramada. 9 av (Reg; ie) A pune ~ A dobori la pamant. 10 av (Reg; iae) A omori. 11 sn Intoarcere sau imprashtiere a fanului cosit (pentru a se usca). 12 sn Iarba sau alte plante de nutretz bune de cosit.

POLÓG¹ poloage s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarba (sau de alte plante) cosita dintro singura mishcare de coasa; manunchi de fan sau de grau secerat (care urmeaza sa fie adunat sau legat in snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zacea a cadea) polog = a sta (sau a zacea a cadea) gramada. 2. (Reg.) Intoarcere sau imprashtiere a fanului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarba buna de cosit. Din bg. scr. polog.

POLÓG¹ poloage s. n. 1. Cantitate de iarba cosita dintro singura mishcare de coasa; manunchi de fin sau de griu secerat inainte de a fi adunat sau legat in snopi. Frintzi de mijloc adunam poloagele legam snopii. Soarele arde. Mirishtea frige. STANCU D. 191. In poiana batrinul avea fin in polog shi venea sa vada daca nui bun de strins in capitzi. SADOVEANU O. V 456. ◊ Expr. A zacea (a sta a cadea) polog = a sta rasturnat culcat la pamint gramada. Griul cade polog. STANCU D. 145. Oileatunci gramadite cad jertfe polog laolalta. MURNU I 91. ◊ (Prin analogie) Era un fel de tot ciudat sa pregatesc examenul de a doua zi sub pologul acestor flori. GALACTION O. I 340. Un vint ushor ashternu un alt polog de frunze peste cele cazute de mai inainte. La TDRG. 2. Actziunea de a intoarce sau de a imprashtia finul cosit. Na avut vreme sa coasa k a fost la polog. SEVASTOS N. 44. [Buha] tzipa k muncita deo sete nespusa pe timpul secetei vara mai ales pe timpul pologului. SHEZ. v 129. 3. Iarba de coasa buna de cosit. Inaltzimile albastre pareau k se leagana ushor k tremura incet k un polog in care bate o adiere domoala shi tainica. SANDUALDEA N. 242. 4. Multzime gramada ceata. Pologul de tatari se apropie din ce in ce. MARIAN T. 170.

POLÓG¹ ~oáge n. Fashie de iarba sau de cereale cosite avand latzimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; brazda. ◊ A sta (sau a zace) ~ a sta (sau a zace) la pamant. /<bulg. sb. polog

polog n. 1. brazda de iarba cosita (din pologul uscat se fac porcoaie cari se strang in capitze shi se cladesc in stoguri sau clai): din polog snop din snop claie facea POP.; 2. manunchiu de grau secerat: patrucinci manunchie fac un polog. [Serb. POLOG (din slav. POLOGŬ depozit)].

pológ n. pl. oage (vsl. pologŭ lucru depus depozit d. poloĭziti a depune; bg. sirb. polog oŭ pus in cuĭbar k sa atraga gainile la oŭat; rus. pológ polog la pat perdea de pat. V. pologesc pirlog potlog). 1. Ĭarba cosita cit apuca o data orĭ de 23 coasa orĭ manuchĭ de cereale secerate: un polog de fin din 34 poloage se face snop (V. boghinetz porcoĭ capitza claĭe). Fig. A zacea polog (de ex. k mortziĭ in razboĭ) a zacea claĭe peste gramada (V. palanca 1). 2. Perdele la pat aparatoare de pinza orĭ de tifon pusa la pat k sa nu te pishte tzintzariĭ (V. comarnic). 3. Mushama cu care se acopere cerealele la arie orĭ marfa depusa k sa n’o strice soarele saŭ ploaĭa: se urca deasupra griuluĭ shi desfacu coltzurile inodate ale pologuluĭ (Munt. Chir. CL: 1910 4 436). V. ceahol prelata zablaŭ.

palog sn vz polog¹

poloc¹ sn vz polog¹

porlog² sm vz polog¹

prolog² sn vz polog¹

pológ (pop.) s. n. pl. poloáge

pológ (cantitate de iarba tzesatura acoperitoare) s. n. pl. poloáge

POLÓG s. brazda (reg.) otcosh. (Un ~ de iarba de grau.)

POLÓG s. v. baldachin duium gramada manunchi multzime oranist paretar potop prelata puhoi puzderie sumedenie uranisc.

POLOG s. brazda (reg.) otcosh. (Un ~ de iarba de griu.)

polog s. v. BALDACHIN. DUIUM. GRAMADA. MANUNCHI. MULTZIME. ORANIST. PARETAR. POTOP. PRELATA. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE. URANISC.

pológ (poloáge) s. n. 1. Pala de iarba; postata. 2. Manunchi de fin sau de griu uscat cazut la pamint inainte de a fi cules. 3. (Pinza de) cort. 4. Baldachin draperie de pat. Megl. palog. Sl. pologŭ „depozit” (Miklosich Slaw. Elem. 37; Cihac II 275; Conev 61 shi 72) de la položiti „a asheza” cf. bg. sb. polog „cuib” rus. polog „draperie de pat” shi dirlog potlog razlog zalog. Der. (im)pologi vb. (a cosi finul; a semana; refl. a se rasuci a se indoi); pologar s. m. (cosash); polojenie s. f. (gluma anecdota) din sl. položenije „ashezare”.

pológ s.n. (reg.) Iarba cosita shi uscata gata de adunat in claie: „Pentru tine mandra hai / Am polog din noua clai” (Barlea 1924 I: 295); „Cand ingheatza apan toc / El atunci are polog” (Memoria 2001: 10). Din bg. srb. polog „cuib” (DEX MDA) < sl. pologŭ „depozit” (v. DER).

pológ s.n. Iarba cosita shi uscata gata de adunat in claie: „Pentru tine mandra hai / Am polog din noua clai” (Barlea 1924 I: 295); „Cand ingheatza apan toc / El atunci are polog” (Memoria 2001: 10). Din sl. pologŭ „depozit” (DER).