POLÓG¹ poloage s. n. 1. Cantitate de iarba cosita dintro singura mishcare de coasa; manunchi de fin sau de griu secerat inainte de a fi adunat sau legat in snopi. Frintzi de mijloc adunam poloagele legam snopii. Soarele arde. Mirishtea frige. STANCU D. 191. In poiana batrinul avea fin in polog shi venea sa vada daca nui bun de strins in capitzi. SADOVEANU O. V 456. ◊ Expr. A zacea (a sta a cadea) polog = a sta rasturnat culcat la pamint gramada. Griul cade polog. STANCU D. 145. Oileatunci gramadite cad jertfe polog laolalta. MURNU I 91. ◊ (Prin analogie) Era un fel de tot ciudat sa pregatesc examenul de a doua zi sub pologul acestor flori. GALACTION O. I 340. Un vint ushor ashternu un alt polog de frunze peste cele cazute de mai inainte. La TDRG. 2. Actziunea de a intoarce sau de a imprashtia finul cosit. Na avut vreme sa coasa k a fost la polog. SEVASTOS N. 44. [Buha] tzipa k muncita deo sete nespusa pe timpul secetei vara mai ales pe timpul pologului. SHEZ. v 129. 3. Iarba de coasa buna de cosit. Inaltzimile albastre pareau k se leagana ushor k tremura incet k un polog in care bate o adiere domoala shi tainica. SANDUALDEA N. 242. 4. Multzime gramada ceata. Pologul de tatari se apropie din ce in ce. MARIAN T. 170.