POLÓG¹ poloage s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarba (sau de alte plante) cosita dintro singura mishcare de coasa; manunchi de fan sau de grau secerat (care urmeaza sa fie adunat sau legat in snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zacea a cadea) polog = a sta (sau a zacea a cadea) gramada. 2. (Reg.) Intoarcere sau imprashtiere a fanului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarba buna de cosit. Din bg. sb. polog.