opțiuni
  • info

11 definiții pentru plod (germen)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOD, (1) plozi, s. m., (2) ploduri, s. n. 1. S. m. (Pop. și fam.) Copil (mic). 2. S. n. (Pop.) Germen, embrion; rod. – Din sl. plodŭ.

plod [At: COD. VOR. 126/30 / V: (înv) ploadă sf / Pl: (1-11,14-20) ~uri, (12-13) plozi / E: slv плодъ] 1 sn (Înv) Sămânță. 2 sn (Pop) Ou. 3 sn (Pop) Germene. 4 sn (Pop) Embrion. 5 sn (Pop) Larvă. 6 sn (Reg) Drojdie folosită ca ferment. 7 sn (Înv) Capacitate de procreare Si: fecunditate. 8 sn (Îvp; îla) Fără ~ Sterp. 9 sn (Înv) Rod. 10 a (Înv; îc) ~-purtător Fructifer. 11 sn (Rar) Puiet. 12 sm (Îvp) Prunc. 13 sm (Prt) Copil. 14 sn (Reg) Organe genitale feminine. 15 sn (Reg) Organe genitale la unele animale. 16 sn (Reg) Placentă (2). 17 sn Organ intern la păsări, în care stă oul de la formarea până la expulzarea lui. 18 sn Materie apătoasă care umple celulele fagurelui la câteva zile după depunerea ouălor în ele. 19 s (Reg; îe) Ține-ți ~u! Taci din gură! 20 sn (Reg) Strat de mucegai care se formează deasupra vinului Si: floare.

PLOD, plozi, s. m., ploduri, s. n. 1. S. m. (Astăzi peior.) Copil (mic). 2. S. n. Germen, embrion; rod. – Din sl. plodŭ.

plod n. 1. germen: ou cu plod; 2. prunc: cu plodul în brațe: 3. (ironic) copil mic: mi-am așezat plodu în școală AL. [Slav. PLODŬ, sămânță, fruct].

plod n., pl. urĭ (vsl. bg. rus. plod, sămînță, fruct). Vechĭ. Rod, fruct. Azĭ. Germine: oŭ cu plod. Mold. Fam. Iron. Copil: nu se maĭ astîmpără plodurile!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plod2 (germen) (pop.) s. n., pl. plóduri

plod (germen) s. n., pl. plóduri

plod, ploduri (de ouă) și plozi (copii).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLOD s. v. copil, embrion, fecunditate, fruct, germen, larvă, mitră, nou-născut, ou, placentă, poamă, prolificitate, prunc, rod, sămânță, sugaci, sugar, uter, vulvă.

plod s. v. COPIL. EMBRION. FECUNDITATE. FRUCT. GERMEN. LARVĂ. MITRĂ. NOU-NĂSCUT. OU. PLACENTĂ. POAMĂ. PROLIFICITATE. PRUNC. ROD. SĂMÎNȚĂ. SUGACI. SUGAR. UTER. VULVĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plod (ploduri), s. n. – 1. Embrion, germen. – 2. (Înv.) Rod. – 3. (S. m.) Copil, țîngău. – 4. Organul genital al vacii. – Megl. plod. Sl. plodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 59), cf. bg., sb., cr., slov. plod. Cu sensul al treilea se folosește și pl. plozi. – Der. plodan, s. m. (Mold., copilaș, băiețel); plodi, vb. (a zămisli, a produce; refl., a se reproduce, a se înmulți), din sl. (sb., cr.) ploditi; plodos (var. plodicios, înv. plodnic), adj. (prolific); plodnicie, s. f. (înmulțire rapidă).

Intrare: plod (germen)
plod2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plod
  • plodul
  • plodu‑
plural
  • ploduri
  • plodurile
genitiv-dativ singular
  • plod
  • plodului
plural
  • ploduri
  • plodurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plod, plodurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.