EMBRIÓN embrioni s. m. 1. Produsul conceptziei in primele trei luni de viatza la om. ♦ (Bot.) Corp multicelular situat in interiorul semintzei din care se formeaza plantula. 2. Fig. Inceput al unui lucru al unei actziuni etc.; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pr.: brion] Din fr. embryon.

embrion sm [At: AMFILOHIE G. F. 247^v/7 / V: (inv) embrio ~iu emvr~ emvrione ~e / S shi: (inv) embryon / P: ~brion / E: fr embryon it embrione lat embryo ngr εμβρυον] 1 (Blg) Prima stare a unui organism viu de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. 2 Germen al unei plante existent in samantza din care va lua nashtere o noua planta. 3 (Fig) Inceput al unui lucru actziuni etc. 4 (Fig) Prima faza a dezvoltarii. 5 (Fig) Nucleu.

EMBRIÓN embrioni s. m. 1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate shi organismul este capabil de viatza independenta. ♦ Germen al unei plante existent in samantza din care planta va lua nashtere prin germinatzie. 2. Fig. Inceput al unui lucru al unei actziuni etc.; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pr.: brion] Din fr. embryon.

EMBRIÓN embrioni s. m. 1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pina in momentul cind toate organele sint deplin formate. O prima metoda [de hibridare vegetativa]... consta in adaugarea de galbenush embrionului de gaina in ou. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 357 5/6. ♦ Germen al unei plante existent in samintza din care va lua nashtere prin germinatzie o noua planta. Cind ele [substantzele nutritive din samintza] au fost consumate de embrion acesta incepe sashi caute shi sa acumuleze materii nutritive din mediul inconjurator devenind astfel o planta independenta. BOTANICA 24. 2. Fig. Inceput al unui lucru al unei actziuni al unui plan etc.; prima faza a dezvoltarii unei fiintze sau a unui lucru element din care se poate dezvolta ceva; germen. Pronuntzat: brion.

EMBRIÓN s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei fiintze vii de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♦ Germen al unei plante existent in samantza din care va lua nashtere prin germinatzie. 2. (Fig.) Inceput germen de la care porneshte un lucru o actziune. [Pl. ni (s.n.) oane. / cf. fr. gr. embryon].

EMBRIÓN s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ◊ germen al unei plante existente in samantza din care aceasta va lua nashtere prin germinatzie. 2. (fig.) inceput germen de la care porneshte un lucru o actziune. (< fr. gr. embryon)

EMBRIÓN ~i m. 1) Faza initziala de dezvoltare a unui organism animal sau uman de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. 2) Germen al unei plante aflate in samantza. 3) fig. Inceputul unui lucru al unei actziuni; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Sil. embrion] /<fr. embryon

embrion n. 1. prima stare a unor fiintze vii animal sau planta; 2. fig. lucru abia in nashtere.

*embrión m. (vgr. émbryon fat germine d. brýo tzishnesc abund foĭesc. V. breĭ). Fat care incepe a se forma. Germine simbure care incepe a se forma. Lucru prea mic: un embrion de societate. In embrion in germine in stare de embrion: societate in embrion (maĭ uzitat: in germine in formatziune). V. mugur.

embrione sm vz embrion

embriu sm vz embrion

emvrion sm vz embrion

emvrione sm vz embrion

embrión (brion) s. m. pl. embrióni

embrión s. m. (sil. brion) pl. embrióni

embrion pl. embrioni

EMBRIÓN s. 1. (BOT.) germen (pop.) plod. (Din ~ se formeaza plantula.) *2. (fig.) germen sambure. (~ al unui fenomen.)

EMBRION s. 1. (BOT.) germen (pop.) plod. (Din ~ se formeaza plantula.) 2.* (fig.) germen simbure. (~ al unui fenomen.)