plesnitura sf [At: LB / V: plezn~ / Pl: ~ri / E: plesni + (i)tura] 1 (Cu determinari k „din palme” „in palme” „din degete” „din buze” etc.) Zgomot produs in urma lovirii palmelor una de alta pentru a chema pe cineva pentru a aplauda pentru a exprima bucuria veselia nerabdarea etc. 2 (Pgn) Lovitura. 3 (Inv; fig) Invinuire hotarata violenta. 4 Zgomot caracteristic de intensitate mare de scurta durata produs de ceva care izbeshte aerul sau alte corpuri. 5 Fisura.

PLESNITÚRA plesnituri s. f. 1. Faptul de a plesni; lovire izbire; zgomotul produs de anumite lovituri. Se intreba shi el ceo fi insemnind plesnitura aceea de degete. SADOVEANU P. S. 37. Bozan simtzi o plesnitura in cap shi durerea parea alta decit aceea care a simtzito in clipa prabushirii cu podul rulant. SAHIA N. 37. Cind iesheam din Focshani rasarea luna; nici gura de surugiu nici plesnitura de bici dar carucioarele mele fugeau k naluca. GHICA S. A. 52. 2. Crapatura produsa intrun material din cauza. presiunii a variatziei de temperatura etc.

PLESNITÚRA ~i f. 1) v. PLESNET. 2) Crapatura ramasa pe suprafatza unui material sau a unui obiect dur in urma plesnirii. [G.D. plesniturii] /a plesni + suf. ~tura

plesnitura f. plesnet repetat.

plesnitúra f. pl. ĭ. Huĭet produs pin plesnire: se auzeaŭ plesniturile bicelor.

pleznitura sf vz plesnitura

plesnitúra s. f. g.d. art. plesnitúrii; pl. plesnitúri

plesnitúra s. f. g.d. art. plesnitúrii; pl. plesnitúri

PLESNITÚRA s. 1. v. spartura. 2. pocnitura trosnitura. (~ de bici.) 3. plesnet. (Se aude o ~ seaca.) 4. izbitura lovitura. (Simte o ~ pe obraz.)

PLESNITURA s. 1. ciobitura ciocnitura crapatura fisura spartura. (O ~ prelunga a unui vas.) 2. pocnitura trosnitura. (~ de bici.) 3. plesnet. (Se aude o ~ seaca.) 4. izbitura lovitura. (Simte o ~ pe obraz.)