FISÚRA fisuri s. f. 1. Discontinuitate de forma unei crapaturi mici la suprafatza sau in interiorul unei piese a unui material etc. provenita in urma unei solicitari sau in cursul elaborarii. 2. (Geol.) Crapatura sau deschizatura tabulara intro roca nedepashind catziva metri latzime shi cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) SHantz ori crapatura normala sau patologica pe suprafatza unui organ. Din fr. fissure lat. fissura.

fisura sf [At: IOANOVICI TEHN. 179 / Pl: ~ri / E: fr fissure lat fissura] 1 Crapatura ingusta la suprafatza sau in interiorul unui corp solid (metal beton aliaj piatra os etc.). 2 (Med; is) ~ anala Ulceratzie superficiala care apare in pliurile anale.

FISÚRA fisuri s. f. Crapatura ingusta plesnitura la suprafatza sau in interiorul unui corp solid (metal beton aliaj piatra os etc.). Din fr. fissure lat. fissura.

FISÚRA fisuri s. f. Crapatura ingusta plesnitura intrun corp solid (metal beton aliaj piatra etc.). Pietrele de polizor care prezinta fisuri nu pot fi intrebuintzate.

FISÚRA s.f. Crapatura (ingusta) plesnitura (in metal in beton pe piele etc.). [Cf. fr. fissure lat. fissura].

FISÚRA s. f. crapatura plesnitura (in roca beton metal piele etc.). (< fr. fissure lat. fissura)

FISÚRA ~i f. Crapatura pe suprafatza sau in interiorul unui corp a unui organ sau material. [G.D. fisurii] /<fr. fissure lat. fissura

fisúra s. f. g.d. art. fisúrii; pl. fisúri

fisúra s. f. g.d. art. fisúrii; pl. fisúri

fisura

FISÚRA s. v. spartura.

FISURA s. ciobitura ciocnitura crapatura plesnitura spartura. (~ a unui vas.)

fisura (engl.= fissure) discontinuitate (ruptura) in masa rocilor fara deplasarea relativa a peretzilor sau cu foarte mici deplasari pe o directzie perpendiculara sau paralela fatza de planul de fisurare.