13 definitzii pentru plescai

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PLESCAÍ pléscai vb. IV. Intranz. 1. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerulgurii (in semn de placere); a pleoscai. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscai. 3. (Despre lichide substantze vascoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare producand un zgomot caracteristic; a pleoscai. Pleasc + suf. ai.

PLESCAÍ pléscai vb. IV. Intranz. 1. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerulgurii (in semn de placere); a pleoscai. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscai. 3. (Despre lichide substantze vascoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare producand un zgomot caracteristic; a pleoscai. Pleasc + suf. ai.

plescai vi [At: POLIZU / V: (inv) pleshc~ (reg) plis~ / Pzi: plescai (pop) ~esc / E: pleasc + ai] 1 (Cu determinarile „din limba” „din buze”) A desprinde brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii in semn de placere producand un zgomot caracteristic Si: (reg) a clefai a plescani (4) a pleoscai (5) (reg) a plioscani (1). 2 A pleoscai (1). 3 (Rar) A aplauda. 45 (D. lichide substantze vascoase etc.) A pleoscai (34). 6 (D. corpuri solide) A lovi un lichid sau o substantza vascoasa producand un zgomot caracteristic. 7 A pleoscai (6). 8 (Rar) A galgai.

PLESCAÍ pléscai shi plescaiesc vb. IV. Intranz. A scoate un sunet caracteristic desprinderii brushte a limbii de ceruigurii sau a buzelor una de alta in semn de placere (mai ales cind se maninca ceva gustos); a minca cu zgomot. La inceput tzia fost rushine sa maninci shitzi era ciuda k plescaieshti cind sorbi. PAS Z. I 69. Englezul il goli dintro data plescai din limba inchise o clipa ochii shi intinse din nou paharul. BART S. M. 98. ◊ Fig. [Focul] creshtea tot mai roshu plescaind shi lingind cerul vinat cu limbile lui gigantice. CAMILAR N. I 182. ◊ Tranz. (Rar) Baiatul povesteshte a doua zi plescaind buzele cum sa ospatat: cu supa shi friptura shi cozonac. PAS Z. I 67. 2. A lovi (in special intrun corp lichid sau moale) producind un zgomot caracteristic; a pleoscai. Prizonierii legatzi cu funii treceau mereu pe ulitzi prin noroiul in care plescaiau copitele cailor. DUMITRIU N. 124. [In mil] plescaia lipicios cite o coada de crap. GALAN Z. R. 45. La inceput lopetzile faceau zgomot plescaind degeaba k shi cum ar fi fost minuite de copii. D. ZAMFIRESCU R. 121. ◊ Tranz. Aluneca girlantre salcii; In luntreun copil de pescar Tot plescaie unditzan apa SHi fluiera micul shtrengar. IOSIF T. 134. [Papucii] shtie sai poarte shi sai plescaiasca. TEODORESCU P. P. 78. ♦ (Despre lichide) A se lovi de un corp tare facind sa se auda un zgomot caracteristic. Gheorghe Soare urca shi ramase agatzat deun butoi in care apa mai plescaia zbatinduse. MIHALE O. 365. O luaram incet dea lungul docului pe cind valurile rascolite plescaiau la mal. DUNAREANU CH. 94.

PLESCAÍ pléscai vb. IV. 1. Intranz. shi tranz. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii in semn de placere. 2. Intranz. A lovi intrun lichid producand un zgomot caracteristic; (despre lichide) a se lovi de un corp tare facand sa se auda un zgomot caracteristic; a pleoscai. Din pleasc.

A PLESCAÍ pléscai intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (in semn de placere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A manca lacom facand zgomot cu limba shi cu buzele; a clefai. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafatza unui lichid; a face „pleosc”. Vaslele plescaie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. Valurile plescaie. /pleasc + suf. ~ai

pléscaĭ shi ĭésc v. intr. (vsl. sirb. ceh. pleskati a aplauda a pleoscai din palme sirb. rut. pljúskati bg. pleskam pliskam rus. pleskatĭ plesnútĭ. V. pleosc pleoscaĭ plesnesc). Produc un huĭet pin izbirea limbiĭ in gura.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

plescaí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. pléscai 3 pléscaie imperf. 3 sg. plescaiá; conj. prez. 3 sa pléscaie

plescaí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. pléscai 3 sg. shi pl. pléscaie imperf. 3 sg. plescaiá

plescai (ind. prez. 3 sg. shi pl. plescaie)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PLESCAÍ vb. 1. a clefai a molfai (rar) a clefeti (reg.) a ciofai a murseca a plescani. (~ cand mananca.) 2. a pleoscai (reg.) a plioscani. (~ cu limba.) 3. a pleoscai (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovinduse de maluri.) 4. a pleoscai (reg.) a plescani. (Noroiul ~ sub bocanci.) 5. a pleoscai. (A ~ cu papucii in mers.)

PLESCAI vb. 1. a clefai a molfai (rar) a clefeti (reg.) a ciofai a murseca a plescani. (~ cind maninca.) 2. a pleoscai (reg.) a plioscani. (~ cu limba.) 3. a pleoscai (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovinduse de maluri.) 4. a pleoscai (reg.) a plescani. (Noroiul ~ sub bocanci.) 5. a pleoscai. (A ~ cu papucii in mers.)

Intrare: plescai
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plescai
  • plescaire
  • plescait
  • plescaitu‑
  • plescaind
  • plescaindu‑
singular plural
  • plescaie
  • plescaitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • plescai
(sa)
  • plescai
  • plescaiam
  • plescaii
  • plescaisem
a II-a (tu)
  • plescai
(sa)
  • plescai
  • plescaiai
  • plescaishi
  • plescaiseshi
a III-a (el, ea)
  • plescaie
(sa)
  • plescaie
  • plescaia
  • plescai
  • plescaise
plural I (noi)
  • plescaim
(sa)
  • plescaim
  • plescaiam
  • plescairam
  • plescaiseram
  • plescaisem
a II-a (voi)
  • plescaitzi
(sa)
  • plescaitzi
  • plescaiatzi
  • plescairatzi
  • plescaiseratzi
  • plescaisetzi
a III-a (ei, ele)
  • plescaie
(sa)
  • plescaie
  • plescaiau
  • plescaira
  • plescaisera
pleshcai
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pliscai
  • pliscaire
  • pliscait
  • pliscaitu‑
  • pliscaind
  • pliscaindu‑
singular plural
  • pliscaie
  • pliscaitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • pliscai
(sa)
  • pliscai
  • pliscaiam
  • pliscaii
  • pliscaisem
a II-a (tu)
  • pliscai
(sa)
  • pliscai
  • pliscaiai
  • pliscaishi
  • pliscaiseshi
a III-a (el, ea)
  • pliscaie
(sa)
  • pliscaie
  • pliscaia
  • pliscai
  • pliscaise
plural I (noi)
  • pliscaim
(sa)
  • pliscaim
  • pliscaiam
  • pliscairam
  • pliscaiseram
  • pliscaisem
a II-a (voi)
  • pliscaitzi
(sa)
  • pliscaitzi
  • pliscaiatzi
  • pliscairatzi
  • pliscaiseratzi
  • pliscaisetzi
a III-a (ei, ele)
  • pliscaie
(sa)
  • pliscaie
  • pliscaiau
  • pliscaira
  • pliscaisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

plescai, plescaiverb

  • 1. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerulgurii (in semn de placere). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleoscai
    • format_quote La inceput tzia fost rushine sa maninci shitzi era ciuda k plescaieshti cind sorbi. PAS Z. I 69. DLRLC
    • format_quote Englezul il goli dintro data plescai din limba inchise o clipa ochii shi intinse din nou paharul. BART S. M. 98. DLRLC
    • format_quote figurat [Focul] creshtea tot mai roshu plescaind shi lingind cerul vinat cu limbile lui gigantice. CAMILAR N. I 182. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Baiatul povesteshte a doua zi plescaind buzele cum sa ospatat: cu supa shi friptura shi cozonac. PAS Z. I 67. DLRLC
  • 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleoscai
    • format_quote Prizonierii legatzi cu funii treceau mereu pe ulitzi prin noroiul in care plescaiau copitele cailor. DUMITRIU N. 124. DLRLC
    • format_quote [In mal] plescaia lipicios cite o coada de crap. GALAN Z. R. 45. DLRLC
    • format_quote La inceput lopetzile faceau zgomot plescaind degeaba k shi cum ar fi fost minuite de copii. D. ZAMFIRESCU R. 121. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Aluneca girlantre salcii; In luntreun copil de pescar Tot plescaie unditzan apa SHi fluiera micul shtrengar. IOSIF T. 134. DLRLC
    • format_quote tranzitiv [Papucii] shtie sai poarte shi sai plescaiasca. TEODORESCU P. P. 78. DLRLC
  • 3. (Despre lichide substantze vascoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare producand un zgomot caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleoscai
    • format_quote Gheorghe Soare urca shi ramase agatzat deun butoi in care apa mai plescaia zbatinduse. MIHALE O. 365. DLRLC
    • format_quote O luaram incet dea lungul docului pe cind valurile rascolite plescaiau la mal. DUNAREANU CH. 94. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ shi: plescaiesc. DLRLC
etimologie:
  • Pleasc + sufix ai. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.