PLESCAÍ pléscai shi plescaiesc vb. IV. Intranz. A scoate un sunet caracteristic desprinderii brushte a limbii de ceruigurii sau a buzelor una de alta in semn de placere (mai ales cind se maninca ceva gustos); a minca cu zgomot. La inceput tzia fost rushine sa maninci shitzi era ciuda k plescaieshti cind sorbi. PAS Z. I 69. Englezul il goli dintro data plescai din limba inchise o clipa ochii shi intinse din nou paharul. BART S. M. 98. ◊ Fig. [Focul] creshtea tot mai roshu plescaind shi lingind cerul vinat cu limbile lui gigantice. CAMILAR N. I 182. ◊ Tranz. (Rar) Baiatul povesteshte a doua zi plescaind buzele cum sa ospatat: cu supa shi friptura shi cozonac. PAS Z. I 67. 2. A lovi (in special intrun corp lichid sau moale) producind un zgomot caracteristic; a pleoscai. Prizonierii legatzi cu funii treceau mereu pe ulitzi prin noroiul in care plescaiau copitele cailor. DUMITRIU N. 124. [In mil] plescaia lipicios cite o coada de crap. GALAN Z. R. 45. La inceput lopetzile faceau zgomot plescaind degeaba k shi cum ar fi fost minuite de copii. D. ZAMFIRESCU R. 121. ◊ Tranz. Aluneca girlantre salcii; In luntreun copil de pescar Tot plescaie unditzan apa SHi fluiera micul shtrengar. IOSIF T. 134. [Papucii] shtie sai poarte shi sai plescaiasca. TEODORESCU P. P. 78. ♦ (Despre lichide) A se lovi de un corp tare facind sa se auda un zgomot caracteristic. Gheorghe Soare urca shi ramase agatzat deun butoi in care apa mai plescaia zbatinduse. MIHALE O. 365. O luaram incet dea lungul docului pe cind valurile rascolite plescaiau la mal. DUNAREANU CH. 94.