PLESCAÍ pléscai vb. IV. Intranz. 1. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerulgurii (in semn de placere); a pleoscai. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscai. 3. (Despre lichide substantze vascoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare producand un zgomot caracteristic; a pleoscai. Pleasc + suf. ai.