PLESCAÍ pléscai vb. IV. 1. Intranz. shi tranz. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii in semn de placere. 2. Intranz. A lovi intrun lichid producand un zgomot caracteristic; (despre lichide) a se lovi de un corp tare facand sa se auda un zgomot caracteristic; a pleoscai. Din pleasc.