11 definitzii pentru piuit
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- argou (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigat caracteristic scos de pasari mai ales de puii acestora; piuitura (1). ◊ Expr. Ai pieri (cuiva) piuitul = ai pieri cuiva pofta de vorba; ashi pierde curajul (de uimire de spaima etc.). Ai lua (sau a taia a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tacere a lasa (pe cineva) perplex a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subtzire shi ascutzit; piuitura (2) tziuitura. [Pr.: piu] V. piui.
PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigat caracteristic scos de pasari mai ales de puii acestora; piuitura (1). ◊ Expr. Ai pieri (cuiva) piuitul = ai pieri cuiva pofta de vorba; ashi pierde curajul (de uimire de spaima etc.). Ai lua (sau a taia a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tacere a lasa (pe cineva) perplex a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subtzire shi ascutzit; piuitura (2) tziuitura. [Pr.: piu] V. piui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de oprocopiuc
- actziuni
piuit sn [At: CANTEMIR IST. 48 / V: (reg) piuita sfa / P: piuit / Pl: ~uri / E: piui1] 12 Piuitura (12). 3 (Fam; ie) Ai lua (sau rar ai taia ai curma) (cuiva) ~ul (sau rar ~a) A face pe cineva sa nu mai poata scoate nici un cuvant de uimire de spaima etc. 4 (Reg; iae) A istovi a slabi a muia pe cineva. 5 (Fam; iae) A omori pe cineva. 6 (Fam; ie) Ai pieri (cuiva) ~ul (sau ~a) Ai pieri cuiva pofta de vorba. 7 (Fam; iae) Ashi pierde curajul. 8 (Reg; iae) A fi pe moarte. 9 (Reg; pex; iae) A muri. 10 SHuieratura produsa de un proiectil care strabate aerul. 1112 (Ccr) Piscuit (67).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PIUÍT s. n. Faptul de a piui; piuitura. Cobaile... au umplut indata ograda cu piuit cotcodacit macait gigiit. PETRESCU R. DR. 49. ◊ Expr. Ai pieri (cuiva) piuitul = ashi pierde pofta de vorba; ashi pierde puterea curajul a incremeni (de spaima de uimire etc.). Cind Fira shia dat seama piuitul ei a pierit. PAS Z. I 127. Sai iei cu repedea k le piere piuitu. VLAHUTZA O. A. 160. Ai lua (cuiva) piuitul = a) al reduce la tacere a io taia scurt a io reteza. Revolutzia din Bucureshti sa fie k un fel de oaste neashteptata care cade in spate domnitorului cind ai lui lupta in alta parte shil zapaceshte dei ia piuitul. CAMIL PETRESCU O. II 141; b) (rar) a ucide pe cineva. Pronuntzat: piu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
PIUÍT ~uri n. 1) v. A PIUI. 2) Strigat caracteristic scos de pasari mai ales de puii acestora. [Sil. piu] /v. a piui
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
piuít n. pl. urĭ. Actziunea de a piui. Piuitura: se aude un piuit. Aĭ lua cuĭva piuitu (Fam. Iron.) aĭ lua graĭu al ucide.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
piuita sfa vz piuit corectata
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
piuít (piu) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
piuít s. n. (sil. piu); pl. piuíturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PIUÍT s. 1. piuire piuitura (reg.) pieunat piscuit. (~ul puilor de gaina.) 2. v. tziuitura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
PIUIT s. 1. piuire piuitura (reg.) pieunat piscuit. (~ puilor de gaina.) 2. piuitura shuierat shuieratura tziuit tziuitura vijiit vijiitura (rar) piuiala. (~ glontzului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a lua cuiva piuitul expr. 1. a ucide a omori (pe cineva). 2. a io reteza scurt a lasa (pe cineva) fara replica.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
- silabatzie: pi-u-it
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
piuitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a piui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Strigat caracteristic scos de pasari mai ales de puii acestora; piuitura. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: piuitura
- Cobaile... au umplut indata ograda cu piuit cotcodacit macait gigiit. PETRESCU R. DR. 49. DLRLC
- Ai pieri (cuiva) piuitul = ai pieri cuiva pofta de vorba; ashi pierde curajul (de uimire de spaima etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cind Fira shia dat seama piuitul ei a pierit. PAS Z. I 127. DLRLC
- Sai iei cu repedea k le piere piuitu. VLAHUTZA O. A. 160. DLRLC
-
- Ai lua (sau a taia a curma) (cuiva) piuitul = a reduce (pe cineva) la tacere a lasa (pe cineva) perplex a pune cu botul pe labe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Revolutzia din Bucureshti sa fie k un fel de oaste neashteptata care cade in spate domnitorului cind ai lui lupta in alta parte shil zapaceshte dei ia piuitul. CAMIL PETRESCU O. II 141. DLRLC
-
- Ai lua (sau a taia a curma) (cuiva) piuitul = a ucide pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ucide
-
-
etimologie:
- piui DEX '09 DEX '98