PIUÍT s. n. Faptul de a piui; piuitura. Cobaile... au umplut indata ograda cu piuit cotcodacit macait gigiit. PETRESCU R. DR. 49. ◊ Expr. Ai pieri (cuiva) piuitul = ashi pierde pofta de vorba; ashi pierde puterea curajul a incremeni (de spaima de uimire etc.). Cind Fira shia dat seama piuitul ei a pierit. PAS Z. I 127. Sai iei cu repedea k le piere piuitu. VLAHUTZA O. A. 160. Ai lua (cuiva) piuitul = a) al reduce la tacere a io taia scurt a io reteza. Revolutzia din Bucureshti sa fie k un fel de oaste neashteptata care cade in spate domnitorului cind ai lui lupta in alta parte shil zapaceshte dei ia piuitul. CAMIL PETRESCU O. II 141; b) (rar) a ucide pe cineva. Pronuntzat: piu.