PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigat caracteristic scos de pasari mai ales de puii acestora; piuitura (1). ◊ Expr. Ai pieri (cuiva) piuitul = ai pieri cuiva pofta de vorba; ashi pierde curajul (de uimire de spaima etc.). Ai lua (sau a taia a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tacere a lasa (pe cineva) perplex a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subtzire shi ascutzit; piuitura (2) tziuitura. [Pr.: piu] V. piui.