picat², ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 120 / Pl: ~ați, ~e / E: pica¹] 1 (D. lichide) Care cade sub formă de picături. 2 (D. solide) Care cade de la oarecare înălțime. 3 (Reg; îe) ~ din cer (sau soare) Foarte frumos. 4 (Îvp; d. obiecte sau ființe) Pe care a căzut un lichid, formând mici pete. 5 (Reg; d. animale și plante) Care are mici porțiuni diferit colorate. 6 (D. ouă) Încondeiat. 7 (Reg; d. animale) Fără vlagă. 8 Slab. 9 Bătrân. 10 Prăpădit. 11 (Îrg) Mort. 12 (Fig) Sosit undeva pe neașteptate. 13-14 (Fig; d. un bun, un avantaj) Obținut (pe neașteptate sau) pe căi ilicite. 15 (D. o ființă) Prins într-o cursă.

PICÁT², -Ă, picați, -te, adj. 1. (Numai în expr.) Picat (ca) din cer (sau din lună, din nori) = neștiutor de ceea ce se petrece, dezorientat. Înlănțuiți în față-i par ambii vinovați Deopotrivă tineri și ca din cer picați! MACEDONSKI, O. I 248. Picat din cer (sau din soare), se zice despre o persoană (mai ales despre o femeie) foarte frumoasă; rupt din soare, v. rupt. Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță: Ești nevastă, ori ești fată. Ori zînă din cer picată? ALECSANDRI, P. P. 33. 2. Răsturnat, culcat la pămînt, căzut pe o parte. Dacă pinea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată, căzută sau picată. plugarul iarăși se întristează. PAMFILE, A. R. 116.

PICÁT ~tă (~ți, ~te) 1): ~din cer (sau din soare) foarte frumos. 2) înv. Care este pătat (cu ceva). /v. a pica

PICÁT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

picat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată.

picat din lună expr. 1. amețit, năuc, buimac. 2. rupt de realitate.

picat în cur / în fund (după cineva sau ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (pentru cineva sau ceva).