PÉTIC petice s. n. 1. Fashie (nu prea mare) taiata rupta sau ramasa dintro tzesatura dintro bucata de piele dintro hartie etc.; spec. bucata dintrun material cu care se repara prin aplicare shi coasere sau lipire obiecte de stofa de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. SHia gasit sacul peticul sau cum e sacul shi peticul se spune despre doua persoane asociate care au aceleashi cusururi. (A nu se mai tzine) petic de petic (se spune despre) haine foarte zdrentzuite. Ashi da in petic = ashi da pe fatza ashi arata fara voie anumite cusururi. 2. Suprafatza mica de teren (cultivabil). 3. P. anal. Bucata portziune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede icicolo cate un petic de zapada. [Var.: pétec s. n.] Cf. lat. pittacium.

petic sn [At: N. TEST. (1648) 11^v/26 / V: ~tec sn (reg) ~teca sf ~a sf / Pl: ~ice (rar) ~uri ~ici / E: pbl ml pittacium] 1 (Udp „de” care indica felul materialului) Bucata fashie nu prea mare dintro tzesatura. 2 (Pgn) Fashie dintrun material oarecare. 3 (Spc) Bucata dintrun material cu care se repara un obiect rupt sau gaurit aplicanduse peste ruptura gaura. 4 (Ie) Ashi da in ~ Ashi da pe fatza ashi arata fara voie anumite cusururi vicii. 5 (Iae; fam) Ashi trada lipsa de valoare. 6 (Rar; ie) Ashi cunoashte ~ul A shti ceea ce i se cuvine. 7 (Iae) Ashi cunoashte slabiciunile defectele. 8 (Reg; ie) A face (pe cineva) ~a A certa rau. 9 (Iae) A insulta pe cineva. 10 (Iae) A istovi pe cineva prin munca. 11 (Reg; ie) A coase ~ la ~ A fi foarte zgarcit. 12 (Ie) Ashi gasi (sau inv ashi nimeri) sacul (sau gaura) ~ul Se spune dispretzuitor sau ironic pentru a arata potrivirea dintre doi oameni dintre doua lucruri etc. fara valoare fara importantza etc. 13 (Spc; reg) Platca la camashile barbateshti. 14 (Pex; reg) Val de panura de circa 40 de metri. 15 (Reg; if petec) Pata de murdarie. 16 (Is ~ de pamant ~ de loc ~ de moshie etc.) Suprafatza mica de teren cultzivabil. 17 (Pan; udp „de”) Suprafatza mica de ceva in raport cu intregul. 18 (Reg; ic) ~avantului Planta nedefinita mai indeaproape.

PÉTIC petice s. n. 1. Fashie (nu prea mare) taiata rupta sau ramasa dintro tzesatura dintro bucata de piele dintro hartie etc.; spec. bucata dintrun material cu care se repara prin aplicare shi coasere sau lipire obiecte de stofa de piele etc. rupte sau gaurite. ◊ Expr. SHia gasit sacul peticul sau cum e sacul shi peticul se spune despre doi inshi asociatzi care au aceleashi cusururi. (A nu se mai tzine) petic de petic (se spune despre) haine foarte zdrentzuite. Ashi da in petic = ashi da pe fatza ashi arata fara voie anumite cusururi. 2. Suprafatza mica de teren (cultivabil). 3. P. anal. Bucata portziune mica din ceva (in raport cu intregul). Se vede icicolo cate un petic de zapada. [Var.: pétec s. n.] Cf. lat. pittacium.

PÉTIC petice shi petici s. n. (SHi in forma petec) 1. Bucata fishie taiata sau rupta dintro tzesatura dintro piele; (in special) bucata cu care se repara obiecte de stofa sau de piele gaurite. El intrun surtuc larg fara culoare shi cu buzunarele spintecate purtindushi anevoie muzican spate ea intro rochitza scurta din petici shi cun baiderash de lina vechi. VLAHUTZA O. A. 134. Cu antereu de canavatza Ce se tzinea numan atza SHi cu nadragi de anglie Petece pe ei o mie. CREANGA R. 148. Aoleo lele Marie Daruitear mata mie Numai cun petic de iie. TEODORESCU P. P. 302. ◊ Fig. In lumina slaba a petecului murdar de geam batut in cuie se zarea uneori aburul unei rasuflari. DUMITRIU N. 17. In a lucrurilor peteci cautind intzelepciune. EMINESCU O. I 140. ◊ Expr. A nu se mai tzine petic de petic = (despre imbracaminte) a fi foarte rupta. Nu aveau haine toate li se rupsese de nu se mai tzineau petec de petec. RETEGANUL P. I 45. Ai curge (cuiva) peticele v. curge (I 9). Ai merge (cuiva) peticele se spune pentru a arata k o actziune se desfashoara foarte intens. Zina cam cu chef cum era au inceput deodata sa joace shi unde nu juca shi juca dei mergea petecele. SBIERA P. 37. Inshfaca iedul de urechi shil flocaieshte shil jumuleshte... dei merg petecile. CREANGA P. 24. Ashi da in petic = ashi da pe fatza fara voie anumite cusururi; a greshi. Ma miram eu sa nutzi dai in petec. HOGASH DR. II 1. A pune peticul (la ceva) = a gasi o solutzie de moment pentru a ieshi din incurcatura. Totdeauna cind se iveshte (pe scena) cite un incident neprevazut Milo «shtie sai puie petecul». La TDRG. SHia gasit sacul peticul (sau cum e sacul ashai shi peticul) se zice despre doi inshi care au cam aceleashi cusururi. Mingaiete la necazuri gindind k sacul shia gasit petecul. NEGRUZZI S. I 251. 2. Bucata rupta dintro hirtie maimare. p. ext. act document de mica valoare (sau socotit astfel shi desconsiderat). Regimentul nostru shi cel de artilerie nau decit un petec de harta impreuna. CAMIL PETRESCU U. N. 347. Eshti fericit... k potzi avea o scrisoare un petec de hirtie un pretext. NEGRUZZI S. III 480. ♦ Bucata dintrun material oarecare aplicata pe o piesa shi fixata prin cuie shuruburi etc. pentru a acoperi un gol o ruptura etc. 3. Bucata mica fishie de teren (cultivabil). Petece negre de pamint rasturnat prindeau pe brazdele lucii lumini fugare shi o mutzenie nesfirshita stapinea zarile. ANGHELIOSIF C. E. 23. Pe tapshanul dinspre apus se vede un petec de dumbrava rara. VLAHUTZA O. A. III 147. Cinci mii? Pentru un petic de loc? ALECSANDRI T. 256. ◊ Fig. Cite un petec uriash de umbra alerga dea curmezishul cimpiei shi altul de lumina il urmarea facind sa sticleasca baltzile; apoi venea inca unul de umbra. DUMITRIU N. 87. Varianta: pétec s. n.

PÉTIC ~ce n. 1) Bucata rupta taiata sau ramasa dintrun material (tzesatura piele hartie etc.). 2) Bucata de material aplicat pe un obiect rupt sau stricat pentru al repara. ◊ ~ de ~ (sau ~ peste ~) carpit de multe ori; cu multe carpeli. Ai curge cuiva ~cele a) a fi zdrentzaros; b) a fi foarte sarac. 3) Suprafatza mica de teren (cu un anumit specific). Un ~ de pamant. Un ~ de gradina. 4) fig. Portziune mica de ceva. ~ de omat. ~ de umbra. /cf. lat. pittacium

pétic (est) shi pétec (vest) n. pl. e (vgr. pettýkion. V. pata). Bucata de pinza postav orĭ pele cu care se cirpeshte o haĭna un sac nishte incaltzaminte sh. a. Un petec de moshie o moshioara. Fig. Atzĭ cunoashte peticu atzĭ da sama de inferioritatea ta. Atzĭ da in petic atzĭ da in teapa a face lucru spre care te tragea instinctu saŭ educatziunea: betzivu n’a baut o zi dar a doŭa zi tot shĭa dat in petic. SHĭa gasit sacu peticu s’aŭ gasit prietinĭ doĭ oamenĭ raĭ saŭ ridiculĭ. Atzĭ curge (saŭ atzĭ merge) peticele a fi zdrentzuros. Ĭa tras o bataĭe de ĭaŭ mers peticele la facut ferfenitza.

peatec^[1] sn vz petic

petec sn vz petic

peteca sf vz petic

petica sf vz petic

petec n. 1. bucata rupta sau taiata dintró stofa: croitorul bun niciun petec nu leapada; 2. petec invechit shi lepadat: petece pentru fabricarea hartiei; 3. fashie lunguiatza de pamant: un petec de moshie; ashi da in petec a se da de gol. [Cf. lat. medieval PETACCIUM].

peteci m. pl. friguri cu petishoare roshiatice pe piele. [Serb. PETITZI (cf. it. petecchie)].

pétic s. n. pl. pétice

pétic s. n. pl. pétice

petic pl. petice

petec.

PÉTIC s. 1. ruptura zdreantza (prin Transilv.) folt. (Un ~ dintro camasha veche.) 2. (la pl.) atze (pl.) v. zdrentze. 3. v. bucata.

PETIC s. 1. ruptura zdreantza (prin Transilv.) folt. (Un ~ dintro camasha veche.) 2. (la pl.) atze (pl.) zdrentze (pl.). (Haina e numai ~.) 3. bucata fishie limba sprinceana. (Un ~ de padure.)

pétec (pétece) s. n. 1. Bucata fishie de material cirpa zdreantza. 2. Plasture astupatura. 3. Slabiciune defect predominant. Var. petica petic. Mr. peatic megl. petic. Origine necunoscuta. Pare cuvint identic calabr. pettica „fishie de piele” care este trimis la gr. πιττάϰιον › lat. pittacium „bucata de piele” cf. pitac it. petecchia sp. petequia (Corominas III 713) k shi sp. pedazo cat. prov. pedaç fr. pièce (Pushcariu 1287; REW 6547); dar der. e dificila (Philippide Principii 18) a vrut so explice pornind de la vb. a peteci iar ByckGraur 19 pornind de pl.; dar pe linga k nu par convingatoare aceste explicatzii trec sub tacere problema accentului. Alte explicatzii nu sint nicidecum suficiente: din gr. πίττα „bitumen” k pata (Candrea Conv. lit. XXXVIII (1904) 874); dintrun prerom. *paltika cf. alb. petke „mic” (Philippide II 726; K. Treimer Beiträge zur alb. Sprachgeschichte p. 350; Capidan Raporturile 545). Lat. *picticus? Der. peticar (var. petecar) s. m. (adunator de petice; telal; cizmar care pune petice); peticarie (var. petecarie) s. f. (multzime de petice de haine vechi); petici (var. peteci) vb. (a cirpi; a rupe a zdrentzui); peticos (var. petecos) adj. (plin de petice); (im)petecat (var. (im)peticat (im)petecit) adj. (cirpit plin de petice); peticutz s. n. (petic; Munt. covor fin); peticari (var. petecari) vb. (a petici).

ashi da in petic expr. ashi arata involuntar proasta creshtere sau defectele; a se manifesta in mod necivilizat.