Definitzia cu ID-ul 504841:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pétec (pétece) s. n. 1. Bucata fishie de material cirpa zdreantza. 2. Plasture astupatura. 3. Slabiciune defect predominant. Var. petica petic. Mr. peatic megl. petic. Origine necunoscuta. Pare cuvint identic calabr. pettica „fishie de piele” care este trimis la gr. πιττάϰιον › lat. pittacium „bucata de piele” cf. pitac it. petecchia sp. petequia (Corominas III 713) k shi sp. pedazo cat. prov. pedaç fr. pièce (Pushcariu 1287; REW 6547); dar der. e dificila (Philippide Principii 18) a vrut so explice pornind de la vb. a peteci iar ByckGraur 19 pornind de pl.; dar pe linga k nu par convingatoare aceste explicatzii trec sub tacere problema accentului. Alte explicatzii nu sint nicidecum suficiente: din gr. πίττα „bitumen” k pata (Candrea Conv. lit. XXXVIII (1904) 874); dintrun prerom. *paltika cf. alb. petke „mic” (Philippide II 726; K. Treimer Beiträge zur alb. Sprachgeschichte p. 350; Capidan Raporturile 545). Lat. *picticus? Der. peticar (var. petecar) s. m. (adunator de petice; telal; cizmar care pune petice); peticarie (var. petecarie) s. f. (multzime de petice de haine vechi); petici (var. peteci) vb. (a cirpi; a rupe a zdrentzui); peticos (var. petecos) adj. (plin de petice); (im)petecat (var. (im)peticat (im)petecit) adj. (cirpit plin de petice); peticutz s. n. (petic; Munt. covor fin); peticari (var. petecari) vb. (a petici).