pedepsi [At: BIBLIA (1688), pref 4/44 / V: (îvr) ~pțî / Pzi: ~sesc / E: ngr (ἐ)παίδευσα (aor παιδεύω)] 1 vt (Înv) A învăța. 2 vt (Înv) A educa. 3 vt (Înv) A instrui. 4 vt (Înv) A deprinde. 5 vt (Fșa) A aplica cuiva o pedeapsă (4) pentru o greșeală, o infracțiune săvârșită Si: a condamna, a judeca, a osândi, (înv) a bintălui, a certa, a hotărî, a oblici¹, (reg) a cerca. 6 vt (Reg) A defăima. 7-8 vtr (Îrg) (A face să sufere sau) a suferi Si: a (se) chinui, a (se) tortura.

PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune la o suferință fizică sau morală pentru o greșeală săvîrșită, a aplica cuiva o pedeapsă; a sancționa. Numai pe mine să mă pedepsești. DUMITRIU, N. 121. Poporul are deci și eroi care sînt creați anume să pedepsească prin umor, glumă, batjocură, tot ceea ce este potrivnic vieții poporului. BENIUC, P. 12. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. CREANGĂ, P. 102. ◊ Refl. pas. Toate se pedepsesc. C. PETRESCU, R. 49. El n-a făcut ceea ce a trebuit să facă și pentru aceea se pedepsește. RETEGANUL, P. II 60. ♦ (Jur.) A sancționa, conform legii, pe un delincvent sau pe un criminal; a condamna. Legile țării noastre pedepsesc cu toată asprimea pe cei care ațîță ura șovină, naționalistă sau rasistă. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 11. 2. Refl. (Învechit) A se chinui; a suferi, a pătimi. Ofta în zilele toate, Pedepsindu-se într-însul. PANN, P. V. II 83. Au hotărît ca mai bine să moară ea decît să vadă pe fiul ei pedepsindu-se de foame. DRĂGHICI, R. 27.

A PEDEPSÍ ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa

A SE PEDEPSÍ mă ~ésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa

PEDEPSI vb. (TR) A instrui, a învăța. Și-ș pedepsi copilul la carte. MINEIUL (1776). Etimologie: ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo). Vezi și pedepsit.

pedepsì v. 1. a înflige pedepse; 2. a se chinui. [Vechiu-rom. pedepsi, a instrui («oameni pedepsiți într’a noastră limbă», Biblia din 1688)].

pedepțî v vz pedepsi

pedepsésc v. tr. (ngr. pédepsa și pédisa, aor. d. pedévo, învăț, educ, pedepsesc; vsl. sîrb. pedepsati, a pedepsi. V. pedagog). Vechĭ. Educ. Azĭ. Supun pedepseĭ (bătaĭe, amendă). Chinuĭesc. V. refl. Sufer, mă chinuĭesc: mult m’am pedepsit cu boala asta!

pedepsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 să pedepseáscă

pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. și pl. pedepseáscă

PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, crește, educa, forma, instrui, învăța, munci, schingiui, tortura, trudi.

PEDEPSI vb. 1. (JUR.) a sancționa. (L-a ~ cu amendă.) 2. (JUR.) a condamna, a osîndi, (înv. și reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a ~ la doi ani închisoare.) 3. (Transilv.) a ștrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. a răzbuna, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (Și-a ~ rușinea îndurată.) 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

pedepsi vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CREȘTE. EDUCA. FORMA. INSTRUI. ÎNVĂȚA. MUNCI. SCHINGIUI. TORTURA. TRUDI.

A pedepsi ≠ a ierta

pedepsí (pedepsésc, pedepsít), vb. – 1. (Înv.) A instrui, a disciplina, a educa, a forma. – 2. A condamna, a osîndi. – 3. (Refl.) A se chinui, a se tortura, a suferi. – Mr. pidipsescu, pidipsire, megl. pidipsés, pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω, aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19), cf. sb., cr. pèdepsati (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 113), bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutilă, fiindcă evoluția este normală; cf. disciplinar și v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsă (var. pideapsă), s. f. (osîndă; înv., educație, instrucție), cf. ngr. παίδευσις, sl. pedepsija; pedepsie, s. f. (Mold.) „epilepsie”, probabil din sl. pedepsija (după Philippide, Principii, 107, prin încrucișarea cu epilepsie); pedepsitor, adj. (care pedepsește).

MAGNI MINORES SAEPE FURES PUNIUNT (lat.) hoții cei mari pedepsesc adesea pe hoții cei mici – Balbus, „Sententiae”, 107.