pedepsi [At: BIBLIA (1688) pref 4/44 / V: (ivr) ~ptzi / Pzi: ~sesc / E: ngr (ἐ)παίδευσα (aor παιδεύω)] 1 vt (Inv) A invatza. 2 vt (Inv) A educa. 3 vt (Inv) A instrui. 4 vt (Inv) A deprinde. 5 vt (Fsha) A aplica cuiva o pedeapsa (4) pentru o gresheala o infractziune savarshita Si: a condamna a judeca a osandi (inv) a bintalui a certa a hotari a oblici¹ (reg) a cerca. 6 vt (Reg) A defaima. 78 vtr (Irg) (A face sa sufere sau) a suferi Si: a (se) chinui a (se) tortura.

PEDEPSÍ pedepsesc vb. IV. 1. Tranz. A supune la o suferintza fizica sau morala pentru o gresheala savirshita a aplica cuiva o pedeapsa; a sanctziona. Numai pe mine sa ma pedepseshti. DUMITRIU N. 121. Poporul are deci shi eroi care sint creatzi anume sa pedepseasca prin umor gluma batjocura tot ceea ce este potrivnic vietzii poporului. BENIUC P. 12. Iaca dar pentru ce FatFrumos a pedepsito asha de grozav. CREANGA P. 102. ◊ Refl. pas. Toate se pedepsesc. C. PETRESCU R. 49. El na facut ceea ce a trebuit sa faca shi pentru aceea se pedepseshte. RETEGANUL P. II 60. ♦ (Jur.) A sanctziona conform legii pe un delincvent sau pe un criminal; a condamna. Legile tzarii noastre pedepsesc cu toata asprimea pe cei care atzitza ura shovina natzionalista sau rasista. LUPTA DE CLASA 1951 nr. 1112 11. 2. Refl. (Invechit) A se chinui; a suferi a patimi. Ofta in zilele toate Pedepsinduse intrinsul. PANN P. V. II 83. Au hotarit k mai bine sa moara ea decit sa vada pe fiul ei pedepsinduse de foame. DRAGHICI R. 27.

A PEDEPSÍ ~ésc tranz. 1) A face sa sufere o pedeapsa; a supune unei pedepse. 2) inv. A face sa suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa

A SE PEDEPSÍ ma ~ésc intranz. inv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa

PEDEPSI vb. (TR) A instrui a invatza. SHish pedepsi copilul la carte. MINEIUL (1776). Etimologie: ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo). Vezi shi pedepsit.

pedepsì v. 1. a inflige pedepse; 2. a se chinui. [Vechiurom. pedepsi a instrui («oameni pedepsitzi intr’a noastra limba» Biblia din 1688)].

pedeptzi v vz pedepsi

pedepsésc v. tr. (ngr. pédepsa shi pédisa aor. d. pedévo invatz educ pedepsesc; vsl. sirb. pedepsati a pedepsi. V. pedagog). Vechĭ. Educ. Azĭ. Supun pedepseĭ (bataĭe amenda). Chinuĭesc. V. refl. Sufer ma chinuĭesc: mult m’am pedepsit cu boala asta!

pedepsí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. pedepsésc imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sa pedepseásca

pedepsí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. pedepsésc imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. shi pl. pedepseásca

PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sanctziona. (La ~ cu amenda.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a shtrofalui (inv.) a cerca a vedea. (La ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate (inv.) a certa a oblici. (La ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. razbuna. 6. a rasplati. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

PEDEPSÍ vb. v. canoni cazni chinui creshte educa forma instrui invatza munci schingiui tortura trudi.

PEDEPSI vb. 1. (JUR.) a sanctziona. (La ~ cu amenda.) 2. (JUR.) a condamna a osindi (inv. shi reg.) a judeca (inv.) a bintatui a certa a hotari a oblici. (La ~ la doi ani inchisoare.) 3. (Transilv.) a shtrofalui (inv.) a cerca a vedea. (La ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate (inv.) a certa a oblici. (La ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. a razbuna (inv.) a rasplati (fig.) a spala. (SHia ~ rushinea indurata.) 6. a rasplati. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

pedepsi vb. v. CANONI. CAZNI. CHINUI. CRESHTE. EDUCA. FORMA. INSTRUI. INVATZA. MUNCI. SCHINGIUI. TORTURA. TRUDI.

A pedepsi ≠ a ierta

pedepsí (pedepsésc pedepsít) vb. 1. (Inv.) A instrui a disciplina a educa a forma. 2. A condamna a osindi. 3. (Refl.) A se chinui a se tortura a suferi. Mr. pidipsescu pidipsire megl. pidipsés pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19) cf. sb. cr. pèdepsati (sec. XIV cf. Vasmer Gr. 113) bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutila fiindca evolutzia este normala; cf. disciplinar shi v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsa (var. pideapsa) s. f. (osinda; inv. educatzie instructzie) cf. ngr. παίδευσις sl. pedepsija; pedepsie s. f. (Mold.) „epilepsie” probabil din sl. pedepsija (dupa Philippide Principii 107 prin incrucisharea cu epilepsie); pedepsitor adj. (care pedepseshte).

MAGNI MINORES SAEPE FURES PUNIUNT (lat.) hotzii cei mari pedepsesc adesea pe hotzii cei mici Balbus „Sententiae” 107.