Definitzia cu ID-ul 504740:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pedepsí (pedepsésc pedepsít) vb. 1. (Inv.) A instrui a disciplina a educa a forma. 2. A condamna a osindi. 3. (Refl.) A se chinui a se tortura a suferi. Mr. pidipsescu pidipsire megl. pidipsés pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19) cf. sb. cr. pèdepsati (sec. XIV cf. Vasmer Gr. 113) bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutila fiindca evolutzia este normala; cf. disciplinar shi v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsa (var. pideapsa) s. f. (osinda; inv. educatzie instructzie) cf. ngr. παίδευσις sl. pedepsija; pedepsie s. f. (Mold.) „epilepsie” probabil din sl. pedepsija (dupa Philippide Principii 107 prin incrucisharea cu epilepsie); pedepsitor adj. (care pedepseshte).