PEDEPSÍ pedepsesc vb. IV. 1. Tranz. A supune la o suferintza fizica sau morala pentru o gresheala savirshita a aplica cuiva o pedeapsa; a sanctziona. Numai pe mine sa ma pedepseshti. DUMITRIU N. 121. Poporul are deci shi eroi care sint creatzi anume sa pedepseasca prin umor gluma batjocura tot ceea ce este potrivnic vietzii poporului. BENIUC P. 12. Iaca dar pentru ce FatFrumos a pedepsito asha de grozav. CREANGA P. 102. ◊ Refl. pas. Toate se pedepsesc. C. PETRESCU R. 49. El na facut ceea ce a trebuit sa faca shi pentru aceea se pedepseshte. RETEGANUL P. II 60. ♦ (Jur.) A sanctziona conform legii pe un delincvent sau pe un criminal; a condamna. Legile tzarii noastre pedepsesc cu toata asprimea pe cei care atzitza ura shovina natzionalista sau rasista. LUPTA DE CLASA 1951 nr. 1112 11. 2. Refl. (Invechit) A se chinui; a suferi a patimi. Ofta in zilele toate Pedepsinduse intrinsul. PANN P. V. II 83. Au hotarit k mai bine sa moara ea decit sa vada pe fiul ei pedepsinduse de foame. DRAGHICI R. 27.