parveni vi [At: ROMANUL (1857) nr. 2 23/80 / V: (rar) per~ / Pzi: parvin (fam) ~viu / E: fr parvenir] 1 A obtzine fara merite prin mijloace neoneste o foarte buna situatzie materiala sau sociala. 2 A patrunde intro patura sociala inalta Si: (pop) a se ajunge. 3 (Frm) A reushi sa... 4 (D. shtiri scrisori etc.) A ajunge la destinatzie Si: a sosi. 5 (D. lumina zgomote etc.) A se propaga prin spatziu pana la un anumit punct. 6 (D. lumina zgomote etc.) A se face simtzit.

PARVENÍ parvín vb. IV. Intranz. 1. A ajunge fara merite prin mijloace neoneste la o buna situatzie materiala politica sau sociala. Lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile paturii ashazise culte. GHEREA ST. CR. III 193. 2. (Frantzuzism) A reushi intro actziune (dupa oarecare sfortzari); a izbuti. Cum vad ai pierdut trei saptamini degeaba daca nai parvenit sa cunoshti pe nimeni. C. PETRESCU C. V. 66. In fine am parvenit peste cinci ore sa plec shi am ajuns la Celei. BOLLIAC O. 270. ♦ (Despre shtiri scrisori etc.) A ajunge la destinatzie. Sa insarcineze pe Bolliac sa faca sa parvie in minile comandirului armatei turceshti un dar de valoare. GHICA A. 625.

PARVENÍ vb. IV. intr. 1. A se ridica a ajunge la o situatzie buna fara a avea merite deosebite; a se imbogatzi. 2. Ashi atinge scopul a reushi a izbuti. 3. (Despre shtiri) A ajunge (la destinatzie). [P.i. parvín. / < fr. parvenir].

PARVENÍ vb. intr. 1. a se ridica a ajunge la o situatzie materiala sau sociala buna fara a avea merite deosebite shi folosind mijloace necinstite; a se imbogatzi. 2. ashi atinge scopul a reushi a izbuti. 3. (despre shtiri scrisori etc.) a ajunge (la destinatzie). (< fr. parvenir)

A PARVENÍ parvín intranz. 1) A obtzine pe cai necinstite o situatzie materiala nemeritata; a se capatui; a ajunge. 2) (despre shtiri scrisori etc.) A ajunge la destinatzie. 3) (mai ales despre zgomote) A se raspandi venind de departe; a ajunge. /<fr. parvenir

parvenì v. 1. a ajunge la scop la destinatziune: scrisoarea ta mia parvenit; 2. (absolut) a ajunge la onoruri la avere: nu e greu a parveni.

perveni v vz parveni

*parvín venít a vení v. intr. (fr. parvenir lat pervenire). Barb. Fig. Ajung la ajung sa: a parveni la onorurĭ a parveni sa vezĭ. Ajung: cite greutatzĭ pina sa parviĭ!

parvení (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. parvín 2 sg. parvíi 1 pl. parvením imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 sa parvína; ger. parvenínd

parvení vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. parvín imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. parvína

parveni (ind. prez. 1 sg. parvin conj. parvina)

parvin na 3 conj.

PARVENÍ vb. 1. v. imbogatzi. 2. v. ajunge.

PARVENÍ vb. v. ajunge izbuti reushi sosi.

PARVENI vb. 1. a se ajunge a se capatui a se chivernisi a se imbogatzi a se inavutzi a se instari a se pricopsi. (Sa indepartat de noi de cind a ~.) 2. a ajunge (inv.) a prinveni. (A ~ sa priceapa mai exact cele intimplate.)

parveni vb. v. AJUNGE. IZBUTI. REUSHI. SOSI.

parvení (parvín parvenít) vb. A se ajunge; a izbuti a reushi. Var. inv. perveni. Fr. parvenir shi var. din lat. pervenire (la Alecsandri) adaptat la vb. veni. Der. parvenit s. m. (ajuns imbogatzit de curind) din fr. parvenu.