partizan ~a smf [At: CUGETARI II 32^r/14 / V: (inv) ~nt ~tezan / Pl: ~i ~e / E: fr partisan rs партизан] 1 Persoana care adopta shi sustzine cu convingere o opinie o teorie o ideologie. 2 Cel care e de partea cuiva sprijina pe cineva luptand alaturi de el pentru o cauza comuna Si: sustzinator (rar) partash (inv) partean. 3 Persoana care fara a face parte din fortzele armate regulate participa la lupta populara organizata impotriva unui cotropitor Si: franctiror. 4 (Ivr) Partener.

PARTIZÁN A partizani e s. m. shi f. 1. Persoana care adopta shi sustzine o idee o teorie o ideologie; cel care e de partea cuiva sprijina pe cineva lupta alaturi de cineva pentru o cauza. Bogdan k totzi principii destronatzi mai numara vreo citziva partizani intre boieri. HASDEU I. V. 18. Tomsha se repede Acuma spre Suceava cu partizanii sai. ALECSANDRI T. II 163. 2. Membru al unui detashament organizat de lupta care actzioneaza in razboi pe teritoriul cotropit de inamic in spatele frontului acestuia. Iarna shi vara zi shi noapte indurind foamea shi setea shi gerul naprasnic au suferit au luptat... mii shi mii de partizani. STANCU U.R.S.S. 107. 3. (Invechit rar) Partener. Partizanii mei [la jocul de cartzi] erau o dama k de 50 ani shi doi baietzei unul mai tinar shi altul mai batrin decit mine. BOLINTINEANU O. 367.

PARTIZÁN A s.m. shi f. 1. Adept sustzinator (al unei idei al unei doctrine etc.); luptator pentru o cauza comuna. 2. Luptator intrun detashament care actzioneaza in spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan rus. partizan].

PARTIZÁN A I. s. m. f. 1. adept sustzinator (al unei idei al unei doctrine etc.); luptator pentru o cauza comuna. 2. luptator intrun detashament organizat neincadrat formal in fortzele armate care actzioneaza in spatele frontului inamic. II. adj. care manifesta exprima un spirit de partid. (< fr. partisan rus. partizan)

partizán s. m. f. Luptator contra comunismului in Romania de obicei refugiat in muntzi ◊ „Sa ne mai miram k foshtii tortzionari ishi permit azi in 1993 sai numeasca pe partizanii care au organizat rezistentza in muntzi «banditzi» k pe vremurile de glorie ale lui Alexandru Draghici?” R.l. 3 VII 93 p. 1 (din fr. partisan; DEX DN3 alte sensuri)

PARTIZÁN ~a (~i ~e) m. shi f. 1) Persoana care adopta shi sustzine o cauza. ~ al demilitarizarii. 2) Participant la lupta armata dusa de detashamente organizate in spatele frontului. /<fr. partisan rus. partizan

partizan m. cel ce tzine de o persoana de un partid de o doctrina: partizan al monarhiei.

*partizán a s. (fr. partisan d. it. partigiano). Adept care admite o parere saŭ tzine cu cineva: partizan al ordiniĭ.

partezan ~a smf vz partizan

partizant ~a smf vz partizan

!partizán adj. m. s. m. pl. partizáni; adj. f. s. f. partizána pl. partizáne

partizán s. m. pl. partizáni

partizan.

Consiliul Mondial al Partizanilor Pacii

PARTIZÁN s. 1. v. adept. 2. v. partinitor.

PARTIZAN s. adept sustzinator (rar) partash (inv.) partean. (~ al unei doctrine.)

Partizan ≠ adversar