PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmaclấc s. n.] – Din tc. parmaklık.

parmalâc sn vz parmaclâc

PARMALẤC s. n. v. parmaclâc.

PARMACLẤC s. n. v. parmalâc.

parmaclâc sn [At: GOLESCU, Î. 132 / V: ~alâc, (reg) ~lic / Pl: ~uri / E: tc parmaklik] 1 Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție, pod, casă etc. sau un element de construcție, pridvor, balcon, scară etc. Vz balustradă, parapet, pălimar¹, plimb. 2 (Nob) Perete de sticlă colorată, mată, etc. al unei marchize. 3 Gard de leațuri. 4 Grilaj. 5 (Rar) Fiecare dintre leațurile, scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. 6 (Reg; îf parmalâc) Pârghie.

parmaclic sn vz parmaclâc

PARMACLẤC, parmaclâcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție. 2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [Var.: parmalấc s. n.] – Din tc. parmaklık.

PARMACLÎ́C, parmaclîcuri, s. n. Balustradă de lemn la un pridvor, la un balcon, la un pod. V. parapet, pălimar. Coti pe lîngă parmaclîcul podului, în rîpă. SADOVEANU, B. 224. Cum îl văzu, veni și se rezemă cu brațele de parmaclîc. D. ZAMFIRESCU, R. 113. ♦ Gard, grilaj. Universitatea este peste drum de la operă. Îi o mare zidire cu trii rînduri, dispărțită de uliță cu un parmaclîc de fier. KOGĂLNICEANU, S. 86. – Variantă: parmalî́c (PREDA, Î. 122) s. n.

PARMALÎ́C s. n. v. parmaclîc.

PARMACLÂC ~uri n. înv. Element de construcție în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (o terasă, o scară, o șosea etc.); balustradă; parapet. /<turc. parmaklik

parmaclâc n. balustradă: un pridvor rotund cu parmaclâc OD. [Turc. PARMAKLYK].

parmaclî́c n., pl. urĭ (turc. parmaklyk). Gard compus din parmacĭ saŭ gratiĭ de lemn. Balustradă, pălimar (3).

!parmalâc (înv., pop.) s. n., pl. parmalâcuri

!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (înv., pop.) s. n., pl. parmalấcuri/parmaclấcuri

parmaclâc s. n. (sil. -clâc), pl. parmaclâcuri

PARMACLÂC s. 1. v. balustradă. 2. grilaj, (înv.) parmac. (Verandă cu ~.)

PARMACLÂC s. v. pârghie.

PARMACLÎC s. 1. balustradă, parapet, pălimar, rampă, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 2. grilaj, (înv.) parmac. (Verandă cu ~.)

parmaclîc s. v. PÎRGHIE.