parmac¹ ~a [At: (a. 1715) SHIO II₁ 284 / V: (reg) paramaci parm~ / Pl: ~aci ~ace / E: tc parmak] 1 sm (Inv) Grilaj. 2 sm (Inv) Balustrada. 3 sm Par¹ sau stalp de sustzinere folosit la diverse constructzii deschise prispe pridvoare garduri etc. 4 sm (Reg) Par¹ gros care se trece prin urechile hardaului pentru k acesta sa poata fi transportat de doua persoane. 5 sm (Olt) Ciomag mare. 6 sm (Rar) Bastonash. 7 sf (Reg) Grebla mica aplicata la coasa k sa asheze in brazda granele sau iarba cand se coseshte Si: (reg) hreapca.

PARMÁC parmaci s. m. 1. Par gros sau stilp folosit in diverse constructzii (prispe pridvoare etc.). V. balustru. [Pe murg] afara k mil scotea De parmac k mil lega. La TDRG. 2. (Regional) Batz gros care se trece prin urechile hirdaului pentru k acesta sa poata fi carat de doi oameni.

PARMÁC ~ci m. 1) Stalp la prispa sau la pridvor care sustzine streashina acoperishului; pop. 2) (in Moldova sec. XVIII) Unitate de masura pentru lungime (egala cu o jumatate de palma). /<turc. parmak

parmac n. par care sprijina coastele stalpilor unei case tzaraneshti: de capastru mil tragea de parmac k mil lega POP. [Turc. PARMAK zabrea].

parmác m. (turc. parmak deget gratie; ngr. parmáki. V. palmac). Gratie de lemn la gard par. Gard de parmacĭ parmaclic.

parmac sm vz parmac^1[1] corectata

parmác s. m. pl. parmáci

parmác s. m. pl. parmáci

PARMÁC s. 1. v. par. 2. v. stalp.

PARMÁC s. v. balustrada grilaj mana curenta parapet parmaclac palimar rampa rezematoare.

PARMAC s. 1. par (inv. shi pop.) pociumb (pop.) sharampoi (reg.) verdete (Maram.) sharantz (Maram. Transilv. Ban. shi Olt.) shteamp (Olt. Ban. shi Transilv.) shtenap. (~ la un gard.) 2. par stilp. (~ la un pridvor.)

parmac s. v. BALUSTRADA. GRILAJ. MINA CURENTA. PARAPET. PARMACLIC. PALIMAR. RAMPA. REZEMATOARE.

parmác (parmáci) s. m. 1. Grilaj balustrada. 2. Stilp. Mr. parmache megl. parmatz. Tc. parmak „deget” shi „bara de fier” (Roesler 601; SHeineanu II 283; Lokotsch 1636; Ronzevalle 57) cf. ngr. παρμάϰι alb. bg. sb. parmak shi de asemeni palmac. Der. parmacui vb. (a intari cu parmaci a ingradi); parmaclic s. n. (balustrada parapet) din tc. parmaklik cf. ngr. παρμαϰλίϰια bg. sb. parmakluk. E dubletul lui pirmac s. n. (Olt. par) din sb. parmak.