parapet sn [At: ASACHI S. L. I 223 / V: (reg) ~ei pir~ / Pl: ~e / E: fr parapet ger Parapett] 1 Parte din fatza a lucrarilor de fortificatzie de companie amenajata sub forma unui mic terasament din pamantul rezultat la saparea lucrarilor pentru observarea terestra a inamicului shi protejarea luptatorilor contra focului. 2 Perete putzin inalt de piatra de lemn de metal etc. care serveshte la ingradirea teraselor a podurilor a marginii unei shosele etc. Vz balustrada parmac¹ parmaclac palimar¹ plimb. 3 Perete care margineshte puntea superioara a unei nave shi care protejeaza oamenii instalatziile shi obiectele de pe punte contra valurilor. 4 Obstacol artificial ashezat la capatul unei linii ferate. 5 (Reg; if parapei) Pervaz (4) la fereastra.

PARAPÉT parapete s. n. 1. Perete putzin inalt de piatra de caramida de lemn de metal etc. care serveshte la ingradirea teraselor a podurilor a marginii shoselelor etc. V. balustrada. Urcara asha la pas din parapet de pod in parapet de pod. SADOVEANU B. 223. Se intorcea pe cheiul Dimbovitzei oprinduse sa priveasca de pe parapetul podurilor. C. PETRESCU I. II 159. ♦ Prelungirea bordurilor unei nave deasupra puntzii superioare pentru k oamenii shi obiectele de pe punte sa aiba o protectzie contra valurilor. Mihu se feri dea lungul parapetului uitinduse chiorish la valurile care ridicau capul. TUDORAN P. 161. ♦ Obstacol artificial ashezat la capatul unei linii ferate spre a opri inaintarea trenului sau a vagoanelor izolate. 2. Intaritura de pamint sau de zid la redute shi transhee care apara pe soldatzi de gloantze. Caciularii scoteau lopetzile de la cingatoare shi incepeau a intoarce parapetul spre dushman. SADOVEANU O. VI 36. Urcam luptam iataneacum Sus sus la parapete. ALECSANDRI O. 241.

PARAPÉT s.n. 1. Perete scund (pentru sprijinire) ridicat la marginea unei puntzi a unui pod etc. pentru a impiedica caderea lucrurilor a oamenilor etc. ♦ Flancurile vasului deasupra puntzii. 2. Intaritura (de pamant de zid) care protejeaza pe aparatorii unei fortificatzii. [Pl. te turi. / cf. fr. parapet germ. Parapett it. parapetto pazeshte pieptul].

PARAPÉT s. n. 1. perete scund la marginea unei puntzi a unui pod etc. pentru a impiedica caderea lucrurilor a oamenilor. 2. prelungire a bordajului deasupra puntzii la nave shi la unele ambarcatzii. 3. intaritura (de pamant de zid) care protejeaza pe aparatorii unei fortificatzii. (< fr. parapet germ. Parapett)

PARAPÉT ~e n. 1) Element de constructzie in forma de ingraditura joasa destinat sa margineasca ceva (o terasa o scara o shosea etc.); balustrada. 2) mil. Intaritura de pamant din fatza unei redute sau a unei transhee cu destinatzia de a proteja combatantzii de focul inamicului. /<fr. parapet germ. Parapett

parapet n. 1. partea de sus a unei redute; 2. mica zidarie de un stat de om spre a opri sa nu caza de pe un pod cheiu turn.

*parapét n. pl. e (fr. parapet d. it. parapetto d. para apara shi petto pept). Arm. Zid inapoĭa caruĭa potzĭ sta adapostit tragind focurĭ in dushman. Pin ext. Gard gratiĭ la marginea unuĭ pod unuĭ bord unuĭ turn k sa nu cazĭ. V. copastie parcan.

parapei sn vz parapet

pirapet sn vz parapet

parapét s. n. pl. parapéte

parapét s. n. pl. parapéte

parapet pl. parapete

PARAPÉT s. v. balustrada.

PARAPET s. balustrada parmaclic palimar rampa rezematoare mina curenta (rar) reazem (Transilv. shi Munt.) plimba (Transilv.) straja (inv.) parmac. (~ la o scara.)

parapét (parapéte) s. n. Balustrada parmaclic. It. parapetto prin intermediul ngr. παρεπέτο cf. fr. parapet. Der. parapeta vb. refl. (a se intari).