PARAPÉT parapete s. n. 1. Perete putzin inalt de piatra de caramida de lemn de metal etc. care serveshte la ingradirea teraselor a podurilor a marginii shoselelor etc. V. balustrada. Urcara asha la pas din parapet de pod in parapet de pod. SADOVEANU B. 223. Se intorcea pe cheiul Dimbovitzei oprinduse sa priveasca de pe parapetul podurilor. C. PETRESCU I. II 159. ♦ Prelungirea bordurilor unei nave deasupra puntzii superioare pentru k oamenii shi obiectele de pe punte sa aiba o protectzie contra valurilor. Mihu se feri dea lungul parapetului uitinduse chiorish la valurile care ridicau capul. TUDORAN P. 161. ♦ Obstacol artificial ashezat la capatul unei linii ferate spre a opri inaintarea trenului sau a vagoanelor izolate. 2. Intaritura de pamint sau de zid la redute shi transhee care apara pe soldatzi de gloantze. Caciularii scoteau lopetzile de la cingatoare shi incepeau a intoarce parapetul spre dushman. SADOVEANU O. VI 36. Urcam luptam iataneacum Sus sus la parapete. ALECSANDRI O. 241.