parapet sn [At: ASACHI S. L. I 223 / V: (reg) ~ei pir~ / Pl: ~e / E: fr parapet ger Parapett] 1 Parte din fatza a lucrarilor de fortificatzie de companie amenajata sub forma unui mic terasament din pamantul rezultat la saparea lucrarilor pentru observarea terestra a inamicului shi protejarea luptatorilor contra focului. 2 Perete putzin inalt de piatra de lemn de metal etc. care serveshte la ingradirea teraselor a podurilor a marginii unei shosele etc. Vz balustrada parmac¹ parmaclac palimar¹ plimb. 3 Perete care margineshte puntea superioara a unei nave shi care protejeaza oamenii instalatziile shi obiectele de pe punte contra valurilor. 4 Obstacol artificial ashezat la capatul unei linii ferate. 5 (Reg; if parapei) Pervaz (4) la fereastra.