opțiuni
  • info

8 definiții pentru parcurgere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARCÚRGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge.

PARCÚRGERE s. f. Acțiunea de a parcurge. – V. parcurge.

parcurgere sf [At: LOVINESCU, C. IV, 86 / Pl: ~ri / E: parcurge] 1-2 Străbatere a unei distanțe de la un capăt la altul Si: parcurs1 (1-2). 3-4 Citire rapidă și superficială Si: parcurs1 (3-4). 5 Răsfoire. corectată

PARCURGERE s. f. (Rar) Parcurs.

PARCÚRGERE s.f. Acțiunea de a parcurge și rezultatul ei. [< parcurge].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parcúrgere s. f., g.-d. art. parcúrgerii

parcúrgere s. f., g.-d. art. parcúrgerii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARCÚRGERE s. 1. v. străbatere. 2. v. citire. 3. v. răsfoire.

PARCURGERE s. 1. străbatere, traversare. (După ~ întregii cîmpii, rîul o ia spre sud.) 2. citire, citit, lectură, (înv.) citanie. (În timpul ~ textului...) 3. răsfoire. (~ notițelor de la curs.)

Intrare: parcurgere
parcurgere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parcurgere
  • parcurgerea
plural
  • parcurgeri
  • parcurgerile
genitiv-dativ singular
  • parcurgeri
  • parcurgerii
plural
  • parcurgeri
  • parcurgerilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parcurgere, parcurgerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi parcurge DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.