citanie sf [At: COD. VOR. 147/14 / V: cet~, cetenie, ~tenie / Pl: ~ii și ~tănii / E: bg четене, srb čitanje] (Îvp) 1 Citire. 2 Instruire prin citit Vz studiu. 3 Erudiție. 4 Lectură (din cărțile bisericești înaintea credincioșilor) Cf prelegere.

CITÁNIE, citanii s. f. (Învechit) Citit, lectură. Ce-ți faci capul ciulama cu atîta citanie? M. I. CARAGIALE, C. 114.

CITÁNIE ~i f. 1) înv. Citire a cărților bisericești în fața credincioșilor. 2) Citire monotonă. /<sl. țitenije, țetanije

citànie f. 1. citire de rugăciuni. 2. fig. citire monotonă. [Slav. ČITANĬE].

citánie f. (vsl. čitaniĭe, čiteniĭe, d. čitati, a citi. V. procitanie). Citire de rugăcĭunĭ. Fig. Iron. Lectură lungă și plicticoasă. – Vechĭ și ceténie.

citánie (înv., pop.) (-ni-e) s. f., art. citánia (-ni-a), g.-d. art. citániei; pl. citánii, art. citániile (-ni-i-)

citánie s. f. (sil. -ni-e), art. citánia (sil. -ni-a), g.-d. art. citániei; pl. citánii, art. citániile (sil. -ni-i-)

citanie, -nii.

CITÁNIE s. v. citire, citit, lectură, parcurgere, studiu.

citanie s. v. CITIRE. CITIT. LECTURĂ. PARCURGERE. STUDIU.

citanie, citanii s. f. (pop.) citație.