paragina¹ sf [At: (a. 1725) URICARIUL VII 16 / V: (inv) ~gen sn paragin sn paragen sn par~ (reg) parang~ parag~ / Pl: ~ni ~ne (reg) paragini / E: cf mg parrag] 12 Pamant (care nu a fost lucrat niciodata sau) care a fost lasat multa vreme nelucrat neingrijit Si: paragineala parloaga tzelina (irg) ogor (reg) paraginitura. 3 Teren neproductiv. 4 Ruina. 5 Constructzie darapanata Si: darapanatura. 67 (Stare de) parasire a unui teren a unei constructzii etc. Si: (asr) neingrijire.

PARÁGINA paragini s. f. 1. Loc parasit lasatz necultivat teren acoperit de buruieni; pirloaga moina. SHi cimpul e deshert. Un zid neterminat Paragina miros de cucuta. BENIUC v. 108. Era atita pamint incit era mai multa paragina decit aratura. SADOVEANU E. 27. ◊ Fig. Cararile lumii se ridica spre creshtete Se desfac din paragini deshteptate popoare. DESHLIU G. 54. ◊ (Adjectival) Intro vie paragina ishi facuse culcushul o vulpe. ISPIRESCU la TDRG. Se intoarce in curte o curte paragina de mahala shi aprinde un chibrit CARAGIALE O. II 87. ♦ Ruina darapanatura. Intinde pe creneluri pe ziduri shi pe portzi Din mushchiul de paragini o fina tzesatura. MACEDONSKI O. I 24. 2. Stare de parasire de neingrijire a unui teren sau a unei cladiri. Hotarirea [lui Tudor] era sa cladeasca iar casa risipita shi sa ridice din paragina livada lui Ionashcu. SADOVEANU O. VII 103. Pl. shi: paragini (VLAHUTZA la TDRG). Varianta: parágina (ODOBESCU S. III 322) s. f.

PARÁGINA ~i f. 1) Planta erbacee cu frunze inguste shi lungi cu radacina puternica shi ramificata care creshte indeosebi pe locurile nelucrate. 2) Teren necultivat plin cu buruieni. 3) Stare a unui teren sau a unei cladiri de care nu ingrijeshte nimeni. /Orig. nec.

parágina f. 1. pamant ramas necultivat; 2. Bot. parangina. [Ung. PARAG].

*parágina f. pl. e shi paraginĭ (ung. parag parrag parlag paragina cu term. din tzelina d. vsl. prĭelogŭ schimbare. D. ung. vine sirb. parlog shi rut. palag vie parasita. V. pirloaga). Vie parasita. Lucru parasit shi ruinat.

paragen sn vz paragina¹ corectata

paragin sn vz paragina¹ corectata

paragena^[1] sf vz paragina¹

paragina¹ sf vz paragina¹ corectata

parangina² sf vz paragina¹

paragina¹ sf vz paragina¹

parágina s. f. g.d. art. paráginii; pl. parágini

parágina s. f. g.d. art. paráginii; pl. parágini

paragina gen. paraginii

paragina ragini.

PARÁGINA s. 1. parloaga tzelina (pop.) paragineala (inv. shi reg.) ogor (reg.) hat paraginitura. (Gradina a ajuns o ~.) 2. paraginire parasire salbaticie. (Parc lasat in ~.) 3. v. ruina.

PARAGINA s. 1. pirloaga tzelina (pop.) paragineala (inv. shi reg.) ogor (reg.) hat paraginitura. (Gradina a ajuns o ~.) 2. paraginire parasire salbaticie. (Parc lasat in ~.) 3. darapanatura darimatura naruitura prabushitura ruina surpatura (reg.) ruinatura (inv.) risipa risipitura surpare. (O ~ de casa.)

paragína (parágini) s. f. 1. Ruina darimatura. 2. Parasire abandonare. 3. TZarina ogor negru tzelina pirloaga. 4. (Adj.) Viran nepopulat. Var. paragina. Origine indoielnica. Poate in loc de *parajina < paradui. Se pune de obicei in legatura cu mag. parrag parlag „pirloaga” cf. pirlog (Cihac II 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificila din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune k finala o reproduce pe cea din tzelina compozitzie care e putzin probabila) shi nu explica toate sensurile cuvintului rom. Giuglea Dacor. I 495 prefera etimonul lat. *voraginem incrucishat cu pirlog sau parasi shi Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ ambele improbabile. Pare batatoare la ochi coincidentza cu lucan. prasana care Rohlfs Ital. 359 il explica printrun lat. *piraginem. Der. paragini vb. (a parasi; a lasa ogorul pirloaga; a (se) degrada a (se) ruina); paraginos adj. (ruinat parasit); parangina s. f. (vitzelar Anthoxanthum odoratum).