PARÁGINA paragini s. f. 1. Loc parasit lasatz necultivat teren acoperit de buruieni; pirloaga moina. SHi cimpul e deshert. Un zid neterminat Paragina miros de cucuta. BENIUC v. 108. Era atita pamint incit era mai multa paragina decit aratura. SADOVEANU E. 27. ◊ Fig. Cararile lumii se ridica spre creshtete Se desfac din paragini deshteptate popoare. DESHLIU G. 54. ◊ (Adjectival) Intro vie paragina ishi facuse culcushul o vulpe. ISPIRESCU la TDRG. Se intoarce in curte o curte paragina de mahala shi aprinde un chibrit CARAGIALE O. II 87. ♦ Ruina darapanatura. Intinde pe creneluri pe ziduri shi pe portzi Din mushchiul de paragini o fina tzesatura. MACEDONSKI O. I 24. 2. Stare de parasire de neingrijire a unui teren sau a unei cladiri. Hotarirea [lui Tudor] era sa cladeasca iar casa risipita shi sa ridice din paragina livada lui Ionashcu. SADOVEANU O. VII 103. Pl. shi: paragini (VLAHUTZA la TDRG). Varianta: parágina (ODOBESCU S. III 322) s. f.