optziuni
  • info

18 definitzii pentru palamar (odgon)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PALAMÁR2 palamare s. n. (Pop.) Odgon parama. [Var.: palimár s. n.] Din tc. palamar ngr. palamári.

PALAMÁR2 palamare s. n. (Pop.) Odgon parama. [Var.: palimár s. n.] Din tc. palamar ngr. palamári.

palamar2 sn [At: LB / V: (reg) palamar palimar palimar polimar / Pl: ~e ~mari / E: tc palamar ngr παλαμάρι] (Pop) Odgon.

palamar3 sn vz palimar1

PALAMÁR2 ~e n. pop. Cablu din fire (textile metalice) folosit la bordul unei nave; parama. /<turc. palamar ngr. palamári

palamár V. palamar 2.

PALIMÁR2 s. n. v. palamar2.

palamar2 sn vz palamar2

palimar2 sn vz palamar2

palimar3 sn vz palamar2

polimar2 sn vz palamar2

palamar n. otgon funie groasa de ancora. [Turc. PALAMAR].

2) palamár shi palimár n. pl. e (turc. [alb. sirb. bg. ung.] palamár [bg. shi palimár] ngr. mári it. palamaro pv. polomar d. cat. palomer shi palomera numele unor pinze shi funiĭ la corabie paloma porumb porumbitza sp. paloma porumb palomar o funie de la corabie. V. porumb). Odgon funie de legat pluta. In Olt. numaĭ palimár. In Trans. palamár. V. parima.

2) palimár n. V. palamar 2.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

palamár2 (odgon) (pop.) s. n. pl. palamáre

palamár (odgon) s. n. pl. palamáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PALAMÁR s. v. odgon paracliser parama tzarcovnic.

palamar s. v. ODGON. PARACLISER. PARIMA. TZIRCOVNIC.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

palamár (re) s. n. Cablu funie. Var. (Munt.) palimar palamar. Mr. palamar. Cat. palomer › it. palamaro palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (SHeineanu ZRPh. XXX 311; SHeineanu II 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer Gr. 106) cf. tc. alb. sb. cr. bg. palamar. Cf. parima.

Intrare: palamar (odgon)
palamar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palamar
  • palamarul
  • palamaru‑
plural
  • palamare
  • palamarele
genitiv-dativ singular
  • palamar
  • palamarului
plural
  • palamare
  • palamarelor
vocativ singular —
plural —
palamar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palamar
  • palamarul
  • palamaru‑
plural
  • palamare
  • palamarele
genitiv-dativ singular
  • palamar
  • palamarului
plural
  • palamare
  • palamarelor
vocativ singular —
plural —
palimar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palimar
  • palimarul
  • palimaru‑
plural
  • palimare
  • palimarele
genitiv-dativ singular
  • palimar
  • palimarului
plural
  • palimare
  • palimarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

palamar, palamaresubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.