Definitzia cu ID-ul 504395:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
palamár (re) s. n. Cablu funie. Var. (Munt.) palimar palamar. Mr. palamar. Cat. palomer › it. palamaro palamarre prin intermediul ngr. παλαμάρι (SHeineanu ZRPh. XXX 311; SHeineanu II 280; Lokotsch 1616; REW 6181; Vasmer Gr. 106) cf. tc. alb. sb. cr. bg. palamar. Cf. parima.