PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; distrugere care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nicio pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu... ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba.

pagubă sf [At: CORESI, L. 470/2 / Pl: ~be, (reg) păgubi / E: slv пагоуба] 1 Pierdere materială adusă cuiva sau suferită de cineva. 2 Stricăciune care provoacă o pierdere Si: daună. 3 (Pex) Neajuns¹. 4 (Pex) Necaz. 5 (Pex) Nenorocire. 6 (Îe) ~n ciuperci ! Nu este o pierdere importantă. 7 (Îlav) În ~ Fără folos material Si: în pierdere. 8 (Reg; îlav) Pe ~ba lui Riscând. 9 (Îlav) A da (pe cineva) de ~ A păgubi pe cineva. 10 (Îe) A fluiera, a vorbi, a sufla etc. a ~ A fluiera, a vorbi etc. manifestându-și părerea de rău, surprinderea pentru o pierdere suferită, sau nedumerirea în fața unei anumite situații. 11 (În superstiții; îe) E rău de ~ E semn rău. 12 (Îe) A scoate, a plăti, a întoarce ~ba A plăti prețul pierderii suferite de cineva sau pricinuite cuiva. 13 (Înv) Risipă. 14 (Fig) Pierdere a calității unui lucru. 15 (Fig) Prejudiciu moral. 16 (Îlpp) În ~ba (cuiva sau a ceva) Știrbind calitatea, prestigiul, autoritatea etc. cuiva sau a ceva. 17 (Reg; îe) E ~ că... (sau de...) E păcat că s-a întâmplat... 18 (Reg; îe) E ~ să... E păcat dacă se întâmplă...

PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună. ◊ Loc. adv. În pagubă = pierzând bani sau alte bunuri. ◊ Expr. Atâta pagubă! sau mare pagubă! nici o pagubă! pagubă-n ciuperci! expresii exclamative care arată resemnarea sau nepăsarea pentru o pierdere suferită. A fi rău de pagubă, se spune despre cineva ghinionist sau despre cineva ori ceva care aduce ghinion. A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită. 2. Fig. Știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral. ◊ Loc. prep. În paguba (cuiva sau a ceva) = aducând un prejudiciu. ◊ Expr. (Reg.) Pagubă că... (sau de...) sau e pagubă să... = păcat că... (sau de...); e regretabil să... – Din sl. paguba.

PÁGUBĂ, pagube, s. f. 1. Pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o astfel de pierdere. V. prejudiciu. Așa să fie pîrîul Horincei adîncit și curățit! n-ar mai face atîta pagubă bieților oameni, cînd vine primăvara de nămolește șesul, ori vara de-neacă semănăturile! SP. POPESCU, M. G. 80. Numai Harap-Alb nu aducea nici o supărare, însă ca tovarăș era părtaș la toate, și la pagubă și la cîștig și prietenos cu fiecare. CREANGĂ, P. 247. Au văzut că paguba nu era atîta pe cît el o socotea. DRĂGHICI, R. 116. ◊ Fig. La acestea se mai adaugă și alte pagube morale. CARAGIALE O. III 203. ◊ Expr. A fluiera a pagubă = a-și manifesta (fluierînd) părerea de rău pentru o pierdere suferită, pentru o nereușită. Plecă și îi lăsă cu buzele umflate, cu brațele încrucișate și fluierînd a pagubă. ISPIRESCU, L. 249. Atîta pagubă (și dobîndă) sau mare pagubă, nici o pagubă! expresii exclamative care arată nepăsarea pentru o pierdere suferită sau față de anumite situații. Așa cum era el îmbrăcat, nici o pagubă! C. PETRESCU, A. R. 6. Taci, măi, zic eu, ce mai vorbești în bobote; că s-a mînie omul și s-a duce și el acasă. – Ei, ș-apoi? Ce mare pagubă! CREANGĂ, A. 105. A lucra (sau a ieși) în pagubă = a munci degeaba, fără a realiza un cîștig sau pierzînd bani, timp. [Tata] ieșea în pagubă mai mare cînd lucra la alt antreprenor. PAS, Z. I 33. Țăranul lucrează pretutindeni în pagubă, grație sistemului de învoieli ce i s-a impus. REBREANU, R. I 261. A rămîne de (mai rar a sufla a) pagubă = a rămîne păgubaș, a fi în pierdere. Dacă stăpînirea împarte moșia, apoi are s-o împartă la cei săraci și fără pămînt, iar dînșii suflă a pagubă. REBREANU, R. I 239. A nu se alege cîștigul din pagubă = a nu-i ieși cuiva nici un cîștig de pe urma muncii depuse, a fi nenorocos în afaceri. 2. (Învechit și popular, în expr.) Pagubă că... se spune pentru a exprima părerea de rău față de o situație neplăcută; păcat că... Pagubă că Toderică n-a avut la el o daltă... ca să poată săpa mîntuitorul semn. NEGRUZZI, S. I 89. Prin grădină pe cărare, Pagubă că-i iarba mare Și nu poci mere horind, Mîndrului versuri făcînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253.

PÁGUBĂ ~e f. 1) Pierdere materială sau spirituală suferită de cineva; daună. 2) Stricăciune pricinuită cuiva; daună. ◊ A fi în ~ a păgubi. ~-n ciuperci (atâta ~) puțin îmi pasă. [G.-D. pagubei] /<sl. paguba

pagubă f. 1. pierdere: paguba nu e mare; 2. stricăciune cauzată: în paguba lui. [Slav. PAGUBA, pierdere].

págubă f., pl. e (vsl. bg. rus. páguba. V. deșu-gubină, guban). Daună, stricăcĭune: focu, seceta, ploaĭa a cauzat marĭ pagube. Perdere: din acest negoț m’am ales cu o pagubă de 20,000 de francĭ. Atîta pagubă! saŭ pagubă’n cĭupercĭ! nu-mĭ pasă! puțin îmĭ pasă!

págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube

págubă s. f., g.-d. art. págubei; pl. págube

PÁGUBĂ s. 1. daună, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. și pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. și reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ștetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (~ele provocate de incendiu.) 2. pierdere, (fig.) pârleală. (Cum și-a scos ~?)

PAGUBĂ s. 1. daună, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (înv. și pop.) pricaz, (pop.) vătămare, (înv. și reg.) smintă, sminteală, (prin Ban.) ștetă, (înv.) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (~ele provocate de incendiu.) 2. pierdere, (fig.) pîrleală. (Cum și-a scos ~?)

Pagubă ≠ câștig, dobândă, folos, profit, venit

págubă (págube), s. f. – Daună, prejudiciu, pierdere. Sl. paguba (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 238). – Der. păgubi, vb. (a aduce daune, a prejudicia; a pierde), din sl. pagubiti „a pierde”; păgubaș, s. m. (victimă, om care pierde, prejudiciat); păgubitor, adj. (care aduce pagubă); păgubos, adj. (dezavantajos; nefast); păgubnic, adj. (înv., dăunător, vătămător); despăgubi, vb. (a compensa, a indemniza; a se revanșa), format după fr. dédommanger.

PAGUBĂ. Subst. Pagubă, păgubire, pierdere, deficit, prejudiciu, daună, vătămare (pop.), stricăciune; avarie, deteriorare; distrugere, nimicire; dezastru, calamitate, prăpăd, prăpădenie (pop.). Păgubaș, dăunaș (reg.). Adj. Păgubitor, prejudiciabil, dăunător, dăunos (rar), pernicios (livr.), vătămător, stricător, stricăcios; distrugător, nimicitor, prăpăditor (rar). Păgubit, prejudiciat. Păgubaș, ghinionist. Vb. A păgubi, a pricinui pagube, a face pagubă, a da cu praștia în (prin) ceva, a pîrjoli (fig.), a lăsa (pe cineva) păgubaș, a prejudicia, a cauza prejudicii, a dăuna, a pricinui daune, a vătăma (pop.), a strica. A suferi o pagubă, a fi (a rămîne) păgubaș, a pierde, a fi (a rămîne) în pierdere, a fi în pagubă, a fi în deficit, a avea (a ieși în) deficit, a se șterge (a se linge) pe bot de ceva, a bate (a da, a sufla) din (în) buze, a fluiera a pagubă. A lucra (a ieși) în pagubă. Adv. În pagubă, în pierdere, în deficit. V. dezastru, dispariție, distrugere.

pagubă-n ciuperci! expr. (resemnare sau nepăsare pentru o pierdere suferită) nu contează!, n-are importanță!

rău de pagubă expr. 1. (cart.) supărăcios, irascibl. 2. care suportă greu (din punct de vedere psihic) pierderile materiale.