ORDONÁ (1) ordón (2) ordonez vb. I. Tranz. 1. A da un ordin a porunci a comanda; a cere a pretinde a dispune. ♦ (Inv.) A prescrie un medicament un tratament. 2. A pune in ordine a grupa intrun anumit fel; a aranja a orandui. [Var.: (inv.) ordiná vb. I] Din fr. ordonner.

ordona vt [At: (a. 1703) BV I 453 / V: (inv) ~dina ~dini^[1] / Pzi: (35) ordon shi (12) ~nez / E: fr ordonner ger ordinieren] 1 A aranja intro succesiune. 2 A grupa. 3 A da o dispozitzie Si: a comanda a dispune a porunci. 4 (Inv) A prescrie un medicament un tratament. 5 (In ritualul bisericii catolice) A hirotonisi. corectata

ORDONÁ (1) ordón (2) ordonez vb. I. Tranz. 1. A da un ordin a porunci a comanda; a cere a pretinde a dispune. ♦ (Inv.) A prescrie un medicament un tratament. 2. A pune in ordine a aranja a randui a grupa anumite lucruri. [Var.: (inv.) ordiná vb. I] Din fr. ordonner.

ORDONÁ (1) ordón (2) ordonez vb. I. Tranz. (Folosit shi absolut) 1. A da ordin a porunci a comanda. Chibrit! Ordona laconic sergentul shef de post. C. PETRESCU I. II 171. Aratate apari!... O voiesc o cer ordon. MACEDONSKI O. I 275. 2. A pune in ordine a rindui a aranja a grupa. Varianta: (1 invechit) ordiná (NEGRUZZI S. I 336) vb. I.

ORDONÁ vb. I. tr. 1. A porunci a dispune a comanda. 2. A orandui a aranja a randui. [P.i. ordón shi nez. / < fr. ordonner].

ORDONÁ vb. tr. 1. a da un ordin a porunci a dispune a comanda. 2. a orandui a aranja a randui. ◊ (mat.) a introduce o relatzie de ordine pentru elementele unei multzimi. (< fr. ordonner)

A ORDONÁ ordón tranz. 1) (urmat de obicei de o propozitzie completiva cu conjunctivul) A cere in mod autoritar shi oficial printrun ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune intro anumita ordine; a aranja; a orandui; a clasa; a dispune; a asheza; a randui. /<fr. ordonner

ordina v vz ordona

ordini v vz ordona

*ordón shi éz a á v. tr. (fr. ordonner d. lat. ordĭnare. El ordona; sa ordone. V. subordonez). Ashez aranjez rinduĭesc: imĭ ordonez hirtiile. Poruncesc comand daŭ ordin: a ordona sa se faca. Prescriŭ ordonantzez un remediŭ unuĭ bolnav: medicu a ordonat sa bea lapte. Confer un ordin sacrez (la catolicĭ): a ordona un preut.

ordoná² (a ~) (a asheza in ordine) vb. ind. prez. 3 ordoneáza

ordoná vb. (porunceshte) ind. prez. 1 sg. ordón 3 sg. shi pl. ordóna; (randuieshte) ind. prez. 1 sg. ordonéz 3 sg. ordonéaza; conj. prez. 3 sg. shi pl. ordóne/ordonéze

ORDONÁ vb. I. 1. a comanda a decide a dispune a fixa a hotari a porunci a stabili a statornici (rar) a prescrie (inv. shi pop.) a orandui a randui (pop.) a soroci (prin Ban. shi Transilv.) a priti (inv.) a invatza a judeca a poveli. (A ~ sa se faca astfel...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. organiza. 3. v. alinia.

ORDONA vb. 1. a comanda a decide a dispune a fixa a hotari a porunci a stabili a statornici (rar) a prescrie (inv. shi pop.) a orindui a rindui (pop.) a soroci (prin Ban. shi Transilv.) a priti (inv.) a invatza a judeca a poveli. (A ~ sa se faca astfel...) 2. a porunci a spune a zice. (Fa cetzi ~ el!) 3. a aranja a asheza a clasa a clasifica a dispune a distribui a grupa a impartzi a intocmi a organiza a orindui a potrivi a pune a repartiza a rindui a sistematiza (pop.) a chiti (inv.) a drege a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 4. a organiza a sistematiza a structura. (A ~ intregul material in vederea...) 5. a (se) alinia a (se) inshira a (se) inshirui a (se) rindui (inv. shi reg.) a (se) shirui. (Sau ~ in tacere.)