ORDONÁ (1) ordón (2) ordonez vb. I. Tranz. (Folosit shi absolut) 1. A da ordin a porunci a comanda. Chibrit! Ordona laconic sergentul shef de post. C. PETRESCU I. II 171. Aratate apari!... O voiesc o cer ordon. MACEDONSKI O. I 275. 2. A pune in ordine a rindui a aranja a grupa. Varianta: (1 invechit) ordiná (NEGRUZZI S. I 336) vb. I.