onora [At: TEODOROVICI I. 329/4 / S shi: onno~ / Pzi: ~rez / E: lat honorare fr honorer it onoare] 1 vt A acorda cuiva respect Si: a cinsti a respecta. 2 vt (Reg) A felicita pe cineva. 3 vt (Pop) A gazdui. 4 vt (C. i. o datorie baneasca etc.) A achita in termen. 5 vt A retribui. 6 vr (Rar) A se lauda.

ONORÁ onorez vb. I. Tranz. 1. A acorda cuiva respect consideratzie stima. Tinara persoana care ma onorase cu vecinatatea ei era cam de aceeashi virsta cu mine. GALACTION O. I 57. Au nu shtiu cal nostru nume Onorat de totzi en lume? ALECSANDRI P. I 207. ◊ (Ironic) Ruda dumneavoastra de altfel ma onorat cu un foc de pushca. DUMITRIU B. F. 38. 2. (Cu privire la.o suma de bani la o politza etc.) A achita a plati (in termen). Onoreaza nota de plata.

ONORÁ vb. I. tr. 1. A acorda cuiva o consideratzie deosebita. 2. A achita a plati (o datorie o suma de bani etc.). ♦ A retribui a remunera. [Cf. lat. honorare fr. honorer it. onorare].

ONORÁ vb. tr. 1. a acorda cuiva o consideratzie deosebita. 2. a face pe cineva demn de cinste de lauda. 3. a achita a plati (o datorie). ◊ a remunera. (< lat. honorare fr. honorer)

A ONORÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A inconjura cu onor; a trata cu mult respect shi consideratzie (pentru anumite merite). ~ un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideratzie de pe o pozitzie de superioritate (recurgand la un gest sau act care subliniaza atitudinea respectiva fatza de inferiori). La ~at cu o strangere de mana. Ne ~eaza cu (sau prin) prezentza sa. 3) A umple de onoare; a face sa se bucure de onoare. Aceasta sinceritate va ~eaza. 4) A trata cu multa consideratzie; a pretzui in mod deosebit. Ashi ~ profesia. 5) (datorii baneshti) A achita la termen. 6) fig. (obligatzii angajamente etc.) A indeplini cu corectitudine. /<lat. honorare fr. honorer it. onorare

onorà v. 1. a cinsti a da onoare shi respect: onoratzi pe parintzii voshtri; 2. a avea multa stima: a onora meritul virtutea; 3. a face onoarea: el onoreaza patria sa; 4. a acorda ceeace se considera k o favoare: increderea voastra m’onoreaza; 5. a se fali: el se onoreaza a fi amicul vostru.

*onoréz v. tr. (lat. honóro áre). Cinstesc arat cuĭva consideratziune shi respect: atzĭ onora parintziĭ a onora virtutea. Fac onoare: oameniĭ marĭ onoreaza tzara lor increderea luĭ te onoreaza. Acord k o distinctziune k o favoare: a onora o reuniune cu prezentza ta. V. refl. Am onoare ma simt onorat.

onorá (a ~) vb. ind. prez. 3 onoreáza

onorá vb. ind. prez. 1 sg. onoréz 3 sg. shi pl. onoreáza

ONORÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. cinsti. 3. v. respecta. 4. v. achita. 5. v. retribui.

ONORA vb. 1. a aprecia a cinsti a considera a pretzui a respecta a stima (inv.) a respectarisi a respectalui a respectui a socoti. (Totzi il ~ in mod sincer.) 2. a cinsti. (Il ~ aceasta comportare.) 3. a indeplini a respecta a tzine (pop.) a pazi. (SHia ~ invoiala.) 4. a achita a lichida a plati (inv. shi pop.) a numara (inv. shi reg.) a plini (inv.) a rafui a raspunde (grecism inv.) a exoflisi. (SHia ~ intreaga datorie.) 5. a plati a remunera a retribui. (A ~ o munca prestata.)

A onora ≠ a dezonora