ONORÁ onorez vb. I. Tranz. 1. A acorda cuiva respect consideratzie stima. Tinara persoana care ma onorase cu vecinatatea ei era cam de aceeashi virsta cu mine. GALACTION O. I 57. Au nu shtiu cal nostru nume Onorat de totzi en lume? ALECSANDRI P. I 207. ◊ (Ironic) Ruda dumneavoastra de altfel ma onorat cu un foc de pushca. DUMITRIU B. F. 38. 2. (Cu privire la.o suma de bani la o politza etc.) A achita a plati (in termen). Onoreaza nota de plata.