A ONORÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A inconjura cu onor; a trata cu mult respect shi consideratzie (pentru anumite merite). ~ un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideratzie de pe o pozitzie de superioritate (recurgand la un gest sau act care subliniaza atitudinea respectiva fatza de inferiori). La ~at cu o strangere de mana. Ne ~eaza cu (sau prin) prezentza sa. 3) A umple de onoare; a face sa se bucure de onoare. Aceasta sinceritate va ~eaza. 4) A trata cu multa consideratzie; a pretzui in mod deosebit. Ashi ~ profesia. 5) (datorii baneshti) A achita la termen. 6) fig. (obligatzii angajamente etc.) A indeplini cu corectitudine. /<lat. honorare fr. honorer it. onorare