ODÓR¹ (1) odoare s. n. 1. Obiect lucrat dintrun metal pretzios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pretz; giuvaer. ♦ (La pl.) Veshminte scumpe shi alte obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Fiintza iubita pretzuita; spec. copil. Din sb. odor „prada”.

odor¹ sn [At: EUSTRATIE ap. GCR I 114/16 / V: (reg) h~ / Pl: ~oare shi (nob sm) ~i / E: srb odor] 1 Obiect lucrat dintrun metal pretzios adesea impodobit cu pietre pretzioase Si: giuvaer. 2 (Pex) Orice obiect de mare pretz. 3 (Ivr) Comoara. 45 (Lpl) (Veshminte scumpe sau) obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. 6 (Fig; lsg) Fiintza iubita nepretzuita. 7 (Fig; lsg) Copil. 8 Obiect care oferit in dar are o anumita semnificatzie ori serveshte pentru a garanta sau a dovedi ceva. 9 (Reg) Cadou de logodna sau de nunta Si: dar. 10 (Irg) Gaj. 11 (Reg) Dovada concreta despre realitatea unui fapt.

ODÓR¹ (1) odoare s. n. 1. Obiect lucrat dintrun metal pretzios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pretz; giuvaier. (La pl.) Veshminte scumpe shi alte obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Fiintza iubita pretzuita; spec. copil. Din scr. odor „prada”.

ODÓR² odoare s. n. 1. Obiect lucrat dintrun metal pretzios (adesea impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pretz; giuvaer. Raiul nostru se compunea din cincishase camere bogat mobilate pline de sofale... shi defel de fel de odoare. GALACTION O. I 328. Porunceshte sai aduca pe hirca de baba inaintea sa dimpreuna cu toate odoarele luate cu vicleshug de la imparateasa lui. CREANGA P. 101. ◊ Fig. In bratzul drept Avea flori albe dragi odoare. COSHBUC P. II 258. ♦ (Mai ales la pl. adesea determinat prin «sfinte» sau o bisericeshti») Veshminte scumpe shi alte obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. Au luat in miini odoare sfinte cartzi. GALACTION O. I 75. Sa vad maiastratzi mina lucrind odoare sfinte. ALECSANDRI T. II 84. Au pradat bisericile shi manastirile de odoare. NEGRUZZI S. I 169. 2. Fig. (Numai la sg.) Fiintza iubita pretzuita. Baba shi cu odorul de fiicasa tot cirtitoare shi nemultzumitoare erau. CREANGA P. 284. O vinodorul meu nespus SHi lumea ta o lasa. EMINESCU O. I 172. Spune deal meu dor Scumpului odor. ALECSANDRI T. I 404.

odor n. 1. veshminte ornate shi celelalte obiecte sacre: odoare sfinte bisericeshti; 2. fig. lucru scump scula: sai dee imparatzia intreaga pentru asemenea odoare CR. flori odoare a primaverii AL.; 3. giuvaer: acum pricep ce odor de femeie am dobandit ISP.; 4. fiintza iubita: o vin odorul meu nespus! EM.; 5. copil: tot omul shia sarutat odoru AL. [Serb. ODORA veshminte armura].

odór n. pl. oare (sirb. odora prada veshminte armatura d. vsl. odrati a zmulge a lua drati a despica a sfishia k shi it. roba fr. robe veshmint d. vgerm. roub ngerm. raub jaf prada. V. dira). Lucru pretzios maĭ ales vorbind de cele ce servesc la oficiu bisericesc (k: crucĭ potire cadelnitze sh. a.). Fig. Fiintza foarte pretzioasa shi iubita: un odor de nevasta de copil. Copil (des iron.): ĭacata ce pozne face odoru taŭ! SHi hodór. V. podoaba scula.

odór (persoana iubita) s. m. pl. odori

odor doare.

odór odoare odoara s.n. 1. Lucru de pretz: „SHepte cara de odoara” (Barlea 1924: 35). 2. Zestrea fetelor compusa de obicei din haine shi panzaturi (odoarele se tzin pa ruda): „Care horilca nu bea / Multe bunuri poateavea / SHi odoara multeash fa” (Papahagi 1925: 194). 3. Curte ocol ograda cu sensul de iosag acaret (Antologie 1980; Memoria 2001). 4. Copil („nepretzuit k o comoara”): „Mama ingrijorata de viatza odorului sau...” (A. Radu: cf. Memoria 2004bis: 1241). Din srb. odor „prada de razboi”.