9 definitzii pentru odor (fiintza)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ODÓR1 (1) odoare s. n. 1. Obiect lucrat dintrun metal pretzios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pretz; giuvaer. ♦ (La pl.) Veshminte scumpe shi alte obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Fiintza iubita pretzuita; spec. copil. Din sb. odor „prada”.

odor1 sn [At: EUSTRATIE ap. GCR I 114/16 / V: (reg) h~ / Pl: ~oare shi (nob sm) ~i / E: srb odor] 1 Obiect lucrat dintrun metal pretzios adesea impodobit cu pietre pretzioase Si: giuvaer. 2 (Pex) Orice obiect de mare pretz. 3 (Ivr) Comoara. 45 (Lpl) (Veshminte scumpe sau) obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. 6 (Fig; lsg) Fiintza iubita nepretzuita. 7 (Fig; lsg) Copil. 8 Obiect care oferit in dar are o anumita semnificatzie ori serveshte pentru a garanta sau a dovedi ceva. 9 (Reg) Cadou de logodna sau de nunta Si: dar. 10 (Irg) Gaj. 11 (Reg) Dovada concreta despre realitatea unui fapt.

ODÓR1 (1) odoare s. n. 1. Obiect lucrat dintrun metal pretzios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pretz; giuvaier. (La pl.) Veshminte scumpe shi alte obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Fiintza iubita pretzuita; spec. copil. Din scr. odor „prada”.

ODÓR2 odoare s. n. 1. Obiect lucrat dintrun metal pretzios (adesea impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pretz; giuvaer. Raiul nostru se compunea din cincishase camere bogat mobilate pline de sofale... shi defel de fel de odoare. GALACTION O. I 328. Porunceshte sai aduca pe hirca de baba inaintea sa dimpreuna cu toate odoarele luate cu vicleshug de la imparateasa lui. CREANGA P. 101. ◊ Fig. In bratzul drept Avea flori albe dragi odoare. COSHBUC P. II 258. ♦ (Mai ales la pl. adesea determinat prin «sfinte» sau o bisericeshti») Veshminte scumpe shi alte obiecte pretzioase folosite la serviciile religioase. Au luat in miini odoare sfinte cartzi. GALACTION O. I 75. Sa vad maiastratzi mina lucrind odoare sfinte. ALECSANDRI T. II 84. Au pradat bisericile shi manastirile de odoare. NEGRUZZI S. I 169. 2. Fig. (Numai la sg.) Fiintza iubita pretzuita. Baba shi cu odorul de fiicasa tot cirtitoare shi nemultzumitoare erau. CREANGA P. 284. O vinodorul meu nespus SHi lumea ta o lasa. EMINESCU O. I 172. Spune deal meu dor Scumpului odor. ALECSANDRI T. I 404.

odor n. 1. veshminte ornate shi celelalte obiecte sacre: odoare sfinte bisericeshti; 2. fig. lucru scump scula: sai dee imparatzia intreaga pentru asemenea odoare CR. flori odoare a primaverii AL.; 3. giuvaer: acum pricep ce odor de femeie am dobandit ISP.; 4. fiintza iubita: o vin odorul meu nespus! EM.; 5. copil: tot omul shia sarutat odoru AL. [Serb. ODORA veshminte armura].

odór n. pl. oare (sirb. odora prada veshminte armatura d. vsl. odrati a zmulge a lua drati a despica a sfishia k shi it. roba fr. robe veshmint d. vgerm. roub ngerm. raub jaf prada. V. dira). Lucru pretzios maĭ ales vorbind de cele ce servesc la oficiu bisericesc (k: crucĭ potire cadelnitze sh. a.). Fig. Fiintza foarte pretzioasa shi iubita: un odor de nevasta de copil. Copil (des iron.): ĭacata ce pozne face odoru taŭ! SHi hodór. V. podoaba scula.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

odór (persoana iubita) s. m. pl. odori

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

odór odoare odoara s.n. 1. Lucru de pretz: „SHepte cara de odoara” (Barlea 1924: 35). 2. Zestrea fetelor compusa de obicei din haine shi panzaturi (odoarele se tzin pa ruda): „Care horilca nu bea / Multe bunuri poateavea / SHi odoara multeash fa” (Papahagi 1925: 194). 3. Curte ocol ograda cu sensul de iosag acaret (Antologie 1980; Memoria 2001). 4. Copil („nepretzuit k o comoara”): „Mama ingrijorata de viatza odorului sau...” (A. Radu: cf. Memoria 2004bis: 1241). Din srb. odor „prada de razboi”.

Intrare: odor (fiintza)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odor
  • odorul
  • odoru‑
plural
  • odoare
  • odoarele
genitiv-dativ singular
  • odor
  • odorului
plural
  • odoare
  • odoarelor
vocativ singular
  • odorule
plural
  • odoarelor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odor
  • odorul
  • odoru‑
plural
  • odori
  • odorii
genitiv-dativ singular
  • odor
  • odorului
plural
  • odori
  • odorilor
vocativ singular
  • odorule
plural
  • odorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

odor, odoaresubstantiv neutru

  • 1. figurat (numai) singular Fiintza iubita pretzuita. DEX '09 DLRLC
    diminutive: odorash
    • format_quote Baba shi cu odorul de fiicasa tot cirtitoare shi nemultzumitoare erau. CREANGA P. 284. DLRLC
    • format_quote O vinodorul meu nespus SHi lumea ta o lasa. EMINESCU O. I 172. DLRLC
    • format_quote Spune deal meu dor Scumpului odor. ALECSANDRI T. I 404. DLRLC
etimologie:
  • odor „prada” DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.