ÓCNITZA ocnitze s. f. (Pop.) 1. Diminutiv al lui ocna (1). 2. Adancitura intro soba de zid in cuptorul sau in peretzii caselor tzaraneshti in care se pastreaza diferite obiecte; firida nisha. ♦ Firida mica facuta k element decorativ in partea exterioara a zidului unei cladiri. 3. Groapa adanca; hruba. 4. (Reg.) Schelet de pari in forma de prisma triunghiulara cu doua laturi deschise care se intind cerealele cosite sau secerate k sa se usuce; acoperish de scanduri sprijinit pe tzarushi sub care se intind snopii de cereale in acelashi scop. [Pl. shi: ocnitzi ] Ocna + suf. itza.

ocnitza² sf vz ognitza

ocnitza¹ sf [At: GORJAN H. II 49/16 / A shi: ocnitza / Pl: ~tze ~tzi / E: ocna + itza] (Pop) 1 Adancitura in peretzii caselor tzaraneshti in forma de fereastra oarba in care se pastreaza diferite obiecte de uz casnic Si: cotlon firida. 2 Firida mica facuta k element decorativ in partea exterioara a zidului unei cladiri. 3 Adancitura sub cuptorul vetrelor tzaraneshti. 4 (Reg) Gura a podului. 5 (Reg) Deschizatura in acoperishul shurii pe unde se depoziteaza nutretzul. 6 (Mol) Schelet alcatuit din barne sau din scanduri sprijinite pe tzarushi care se asheaza cerealele pentru a fi uscate. 78 (Inv) Ocna (7 10). 9 (Pex) Inchisoare. 10 Gaura mare in pamant Si: hruba. 11 (Reg) Casa mare. 12 (Reg) Vas pentru tzinut sare Si: solnitza.

ÓCNITZA ocnitze s. f. (Pop.) 1. Diminutiv al lui ocna (1). 2. Adancitura intro soba de zid in cuptorul sau in peretzii caselor tzaraneshti in care se pastreaza diferite obiecte; firida nisha. ♦ Firida mica facuta k element decorativ in partea exterioara a zidului unei cladiri. 3. Groapa adanca; hruba. 4. (Reg.) Schelet de pari in forma de prisma triunghiulara cu doua laturi deschise care se intind cerealele cosite sau secerate k sa se usuce; acoperish de scanduri sprijinit pe tzarush sub care se intind snopii de cereale in acelashi scop. [Pl. shi: ocnitzi] Ocna + suf. itza.

ÓCNITZA ocnitze s. f. 1. (Popular) Adincitura intro soba de zid in cuptorul sau in peretzii caselor tzaraneshti in care se pastreaza diferite obiecte; firida nisha. Iaca laptele lam pus in pahar in ocnitza sobei sa steie caldutz. SADOVEANU P. S. 183. Noi scoteam mitzele de prin ocnitze shi cotrutze shi le flocaiam shi le shmotream dinaintea lui de le mergea colbul. CREANGA A. 37. ♦ Firida mica facuta in partea exterioara a zidului unei cladiri al unei biserici etc. pentru a constitui un element decorativ. 2. Groapa adinca; hruba. Stoicea dadu fuga la adapost intro ocnitza ivita sub deal. GALACTION O. I 49. Pogorira intii pe moarta pe un gratar in acea ocnitza foarte adinca care erea intocmai k o ocna. GORJAN H. II 49. 3. Spatziu liber loc gol care se lasa din loc in loc intro shura etc. pentru a ushura patrunderea aerului (k sa se usuce plantele). Daca ovazul e facut snopi se alcatuieshte tot in shura cu ocnitza. PAMFILE A. R. 147. Papushoii....se cosesc dupa culegere iar k sa se usuce se pun pe ocnitze. id. ib. 225. Pl. shi: ocnitzi (GORJAN H. IV 111 SHEZ. XVIII 202).

ÓCNITZA ~e f. 1) Adancitura special facuta in peretzii caselor tzaraneshti care serveshte k loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; cotlon; cotrutza. 2) inv. Cavitate arcuita in partea de sus facuta in peretele unei constructzii care serveshte k element ornamental; firida. 3) Adancitura sub cuptor unde se pune ceva la incalzit. /ocna + suf. ~itza

ocnitza f. firida la sobele tzaraneshti: cascase gura cat ocnitza PANN. [Slav. OKNO fereastra din OKO ochiu (cf. ochiu de fereastra geam)].

ócnitza f. pl. (vsl. oknica d. oko ochĭ geam). Vechĭ. Azĭ nord. Firida.

ócnitza (pop.) s. f. g.d. art. ócnitzei; pl. ócnitze

ócnitza s. f. g.d. art. ócnitzei; pl. ócnitze

ÓCNITZA s. v. nisha.

ÓCNITZA s. v. solnitza.

OCNITZA s. adincitura cotlon firida intrind nisha scobitura (inv.) sfirida. (Vasul era pus intro ~.)

ocnitza s. v. SOLNITZA.

GURA OCNITZEI com. in jud. Dambovitza pe Ialomitza; 7.218 loc. (1995). Expl. de petrol shi sare. Termocentrala. Izv. minerale. Bisericile Sf. Paraschiva (1809) shi Adormirea Maicii Domnului (18861891) in satele Gura Ocnitzei shi Adanca.

OCNITZA 1. Com. in jud. Dambovitza situata intro mica depresiune in Subcarpatzii Ialomitzei pe raul Slanic (afluent la Ialomitzei); 4.520 loc. (2003). Expl. de petrol. Biserica Sf. Nicolae (1852). 2. Localitate componenta a orashului Ocnele Mari (jud. Valcea) pe terit. careia a fost descoperita (1964) un complex de ashezari civile din epoca La Téne aflate in jurul unor inaltzimi fortificate cu terase palisade shi turnuri de aparare (sec. 1 i. Hr.sec. 1 d. Hr.). In una dintre ashezari aiu fost gasite mai multe fragmente ceramice cu inscriptzii in alfabetul latin. Complexul de la O. a fost identificat cu centrul tribal al getodacilor Buridava.