ochi² [At: ANON. CAR. / V: (irg) ochea / Pzi: ochesc / E: ochi¹] 1 vt A distinge cu privirea Si: a observa a zari. 2 vi A privi. 3 vt A urmari cu privirea pe cineva dintrun grup cu o anumita intentzie. 4 vt A remarca dintrun grup mai mare un obiect pentru a shil insushi sau a se folosi de el. 5 vt A cerceta insistent cu privirea pe cineva sau ceva Si: a scruta. 6 (Inv) vi A face cuiva semn cu ochiul. 7 vi A potrivi o arma la ochi pentru k proiectilul sa nimereasca tzinta Si: a tzinti. 8 vt A tzinti un obiectiv cu o arma. 9 vt A lovi tzinta. 10 vi (Reg) A picoti de somn Si: a motzai (reg) a miji. 11 vru (Mol; Trs; d. zapada) A se topi treptat scotzand la iveala pete de pamant sau de verdeatza. 12 vru (Reg; d. cer) A se insenina partzial Si: (ivp) a se razbuna. 13 vi (Reg; d. fenomene naturale) A aparea. 14 vru (D. cash aluat etc.) A face gauri. Si: a dospi.

OCHͲ ochesc vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o arma la ochi pentru k proiectilul sa nimereasca tzinta; a lua tzinta. Un bun tragator nu ocheshte atit de lung la shapte pashi. CAMIL PETRESCU U. N. 280. Iar cind ochesc cu hohot Tu rizi caci plumbii moi Sau dus in piept dea dreptul Spurcatului ciocoi! COSHBUC P. I 217. Comandantul smuci arma din mina unui soldat shi ochi. VLAHUTZA O. A. 156. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «in» aratind tzinta urmarita) Am ochit adesea shi «in ciocirlia cea voioasa». ODOBESCU S. III 23. ♦ Tranz. A tzinti pe cineva sau ceva cu o arma (sau cu un proiectil); a lua la ochi cu arma. Andrei pe dinaintea caruia trecu animalul salbatic il ochi. BOLINTINEANU O. 331. ♦ A lovi cu un proiectil a nimeri tzinta urmarita. Pe Turcalete shi porcii lui nar fi putut sai ocheasca turcii. GALACTION O. I 295. 2. Tranz. A urmari a fixa cu privirea a descoperi (printre mai multe persoane) o fiintza dorita sau placuta; ashi pune ochii pe cineva li era draga Tudora... careo ochise intro zi la adunatul finului. MIRONESCU S. A. 89. Pe coasta unei stinci se mishca un sharpe lung care il ocheshte de sus un vultur. ALECSANDRI O. P. 350. Ce feata pe drum vedea Cu privirea mio ochea. TEODORESCU P. P. 578. ♦ A remarca a observa (dintrun grup mai mare) un obiect necesar (pentru a shil insushi sau a se folosi de el); ashi fixa privirea asupra unui obiect. El Ponici ochise o camera tare buna. GALAN B. I 408. Ochi un scaun il trase cu hotarire in fatza biroului shi se instala nepoftit. C. PETRESCU C. V. 146. Ochea un loc unde sa se faca nevazut o clipa k sa poata ajunge pina la Manolache. POPA V. 176. Ioane eu tziam shi ochit un potcapic zise mosh Vasile. CREANGA 109. ♦ A privi cu insistentza cu atentzie cu interes a cerceta. Oi ochio bine shi apoi tzioi spune eu ce zace intrinsa. CREANGA P. 163. ♦ A zari a distinge cu privirea. De cum il ochi incepu sai ticiie inima. ISPIRESCU L. 24. ♦ A descoperi pe cineva care deshteapta banuieli a lua la ochi a suspecta. Domnule shef i shtiu iam ochit eu pe totzi. DUMITRIU B. F. 79. Dar daca ma ocheshte comandantul? CAMILAR N. I 363. ♦ Intranz. A cerceta cu privirea a scruta. Ii mai spuse sa ocheasca prin politzele cu haine. ISPIRESCU L. 163. SHi cum sta shi cum ochea Iata nene k zarea Un corb mare shi rotat. ALECSANDRI P. P. 198. 3. Refl. (Neobishnuit despre intinderi acoperite cu zapada) A se acoperi cu petice de verdeatza a capata ochiuri (II 2). In poienile sorite pamintul se ochise bine shi inverzeau pajishti. SADOVEANU B. 222.

A OCHÍ ochésc 1. intranz. A potrivi din ochi tzinta pentru a putea nimeri; a tzinti. 2. tranz. 1) A lua k tzinta; a lua la ochi; a tzinti. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a lovi drept in tzinta; a tzinti. 3) A fixa cu privirea k pe ceva foarte dorit; a pune ochii. 4) A privi cu interes. /Din ochi

A SE OCHÍ pers.3 se ochéshte intranz. (despre suprafetze de teren inzapezite) A se acoperi cu ochiuri negre sau ochiuri de verdeatza (in urma topirii zapezii); a face ochiuri. /Din ochi

ochì v. 1. a pune ochii pe cineva: se vede k el o ochise ISP.; 2. a lua la ochiu a tzinti.

ochea v vz ochi²

ochésc v. tr. (d. ochĭ). Ĭaŭ la ochĭ indrept pushca (tunu) spre o tzinta tzintesc: a ochi un lup. Fig. Imĭ aleg caut sa obtzin: a ochi un post. V. intr. Imĭ indrept lovitura armeĭ de foc: a ochi la inima. Fig. Imĭ indrept silintzele spre: a ochi la efect.

ochí³ (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ochésc imperf. 3 sg. ocheá; conj. prez. 3 sa ocheásca

ochí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ochésc imperf. 3 sg. ocheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ocheásca

ochi (conj. ocheasca)

ochesc chiasca 3 conj. chiam 1 imp.

OCHÍ vb. 1. v. tzinti. 2. v. indrepta. 3. v. lovi.

OCHÍ vb. v. atzipi dormita motzai picoti piroti.

OCHI vb. 1. a tzinti a viza (rar) a atzinti (pop.) a chiti (reg.) a tzeli a tzelui (inv.) a chiori a insemna. (A ~ un obiectiv inainte de a trage.) 2. a indrepta a intinde a intoarce a tzinti. (A ~ arma spre...) 3. a ajunge a atinge a izbi a lovi a nimeri a pocni (pop.) a pali a picni (reg.) a tilni (Transilv.) a talali. (Glontzul ~ iepurele.)

ochi vb. v. ATZIPI. DORMITA. MOTZAI. PICOTI. PIROTI.