optziuni
  • info

11 definitzii pentru suspecta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SUSPECTÁ suspectez vb. I. Tranz. A banui pe cineva de ceva rau a socoti drept suspect; a pune la indoiala ceva. Din fr. suspecter.

SUSPECTÁ suspectez vb. I. Tranz. A banui pe cineva de ceva rau a socoti drept suspect; a pune la indoiala ceva. Din fr. suspecter.

suspecta [At: ARISTIA PLUT. 86/27 / Pzi: ~tez / E: fr suspecter] 1 vtr (C.i. oameni sau colectivitatzi umane organisme sociale etc.) A presupune k a facut ceva (rau) Si: a banui (13) a socoti suspect (1) (ivr) a presupune (inv) a suspiciona. 2 vt (C.i. manifestari actziuni etc. ale oamenilor fenomene procese etc.) A nu crede in ceva Si: a se indoi (inv) a suspicia.

SUSPECTÁ suspectez vb. I. Tranz. A banui (pe cineva sau ceva) a pune la indoiala (ceva). A suspecta intentziile cuiva. A suspecta purtarea cuiva. ▭ Ma privea nedumerita suspectind aceasta brusca hotarire. CAMIL PETRESCU U. N. 212.

SUSPECTÁ vb. I. tr. A banui pe cineva de ceva (rau). ♦ A se indoi de ceva a pune la indoiala ceva. [< fr. suspecter].

SUSPECTÁ vb. tr. a banui pe cineva de ceva (rau). ◊ a se indoi de ceva a pune la indoiala; suspiciona. (< fr. suspecter)

A SUSPECTÁ ~éz tranz. A banui de ceva rau; a considera suspect. /<fr. suspecter

*suspectéz v. tr. (lat. suspectare fr. eter). Banuĭesc pun la indoiala: a suspecta credintza cuiva.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

suspectá (a ~) vb. ind. prez. 3 suspecteáza

suspectá vb. ind. prez. 1 sg. suspectéz 3 sg. shi pl. suspecteáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SUSPECTÁ vb. a banui (inv. shi pop.) a prepune (inv.) a suspiciona. (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.)

SUSPECTA vb. a banui (inv. shi pop.) a prepune (inv.) a suspiciona. (A ~ pe cineva de ceva.)

Intrare: suspecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suspecta
  • suspectare
  • suspectat
  • suspectatu‑
  • suspectand
  • suspectandu‑
 singular plural
  • suspecteaza
  • suspectatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • suspectez
 (sa)
  • suspectez
  • suspectam
  • suspectai
  • suspectasem
a II-a (tu)
  • suspectezi
 (sa)
  • suspectezi
  • suspectai
  • suspectashi
  • suspectaseshi
a III-a (el, ea)
  • suspecteaza
 (sa)
  • suspecteze
  • suspecta
  • suspecta
  • suspectase
plural I (noi)
  • suspectam
 (sa)
  • suspectam
  • suspectam
  • suspectaram
  • suspectaseram
  • suspectasem
a II-a (voi)
  • suspectatzi
 (sa)
  • suspectatzi
  • suspectatzi
  • suspectaratzi
  • suspectaseratzi
  • suspectasetzi
a III-a (ei, ele)
  • suspecteaza
 (sa)
  • suspecteze
  • suspectau
  • suspectara
  • suspectasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

suspecta, suspectezverb

  • 1. A banui pe cineva de ceva rau a socoti drept suspect; a pune la indoiala ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: banui prepune suspiciona
    • format_quote A suspecta intentziile cuiva. A suspecta purtarea cuiva. DLRLC
    • format_quote Ma privea nedumerita suspectind aceasta brusca hotarire. CAMIL PETRESCU U. N. 212. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.