OCHͲ ochesc vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o arma la ochi pentru k proiectilul sa nimereasca tzinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua tzinta a tzinti. ♦ Tranz. A tzinti pe cineva sau ceva cu o arma; p. ext. a lovi tzinta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmari a fixa cu privirea a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumita intentzie; a(shi) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca a observa (dintrun grup mai mare) un obiect necesar (pentru a shil insushi sau a se folosi de el); ashi fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistentza cu atentzie cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea a zari a observa. ♦ A cerceta cu privirea a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg.; despre intinderi acoperite de zapada) A face din loc in loc pete ochiuri (negre sau de verdeatza) prin topirea zapezii. Din ochi¹.