OBIECTIVÍSM s. n. 1. Doctrina sustzinand capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoashtere sigura controlabila in opozitzie cu scepticismul shi relativismul. 2. (Ieshit din uz) Obiectivitate (2). Obiectiv + suf. ism. Cf. germ. Objektivismus rus. obĭektivizm.

obiectivism sn [At: MACEDONSKI O. IV 124 / P: obiec~ / E: obiectiv + ism cf ger Objektivismus rs объективизм] 1 (Iuz) Obiectivitate. 2 Atitudine de falsa obiectivitate (2).

OBIECTIVÍSM s. n. 1. Atitudine de falsa obiectivitate de pretinsa nepartinire de renuntzare la orice luare de pozitzie la orice apreciere critica in domeniul cunoshtintzelor sociale. 2. (Ieshit din uz) Obiectivitate (2). Obiectiv + suf. ism. Cf. germ. Objektivismus rus. obĩektivizm.

OBIECTIVÍSM s. n. 1. Atitudine de falsa obiectivitate de pretinsa nepartinire prin care se mascheaza pozitzia de clasa in rezolvarea problemelor politice shi teoretice (v. apolitism); prezentarea unor teorii a unor conceptzii opuse fara a lua atitudine fatza de ele. 2. (Ieshit din uz) Obiectivitate. Caragiale cu tot obiectivismul sau... gaseshte prilejul sa se amestece direct in bucatzi curat literare pentru a da lovituri«liberalismului». IBRAILEANU SP. CR. 223. Pronuntzat: biec.

OBIECTIVÍSM s.n. Falsa obiectivitate prin care unii ideologi ishi mascheaza pozitzia de clasa in teoriile lor; prezentare a unor idei a unor teorii fara a lua fatza de ele o atitudine critica. [Cf. rus. obiektivizm fr. objectivisme].

OBIECTIVÍSM s. n. atitudine de falsa obiectivitate. (< germ. Objektivismus rus. obiektivizm)

OBIECTIVÍSM n. 1) Pretinsa obiectivitate in tratarea fenomenelor realitatzii prezentate k necesare istoriceshte. 2) v. OBIECTIVITATE. /obiectiv + suf. ~ism

obiectivísm (biec) s. n.

obiectivísm s. n. (sil. biec; mf. ob)

OBIECTIVÍSM s. v. impartzialitate nepartinire obiectivitate.

obiectivism s. v. IMPARTZIALITATE. NEPARTINIRE. OBIECTIVITATE.

OBIECTIVÍSM (< germ.) s. n. Orice doctrina sustzinand capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoashtere sigura controlabila intro anumita masura a anumitor lucruri in opozitzie cu scepticismul shi relativismul. ♦ (In etica) Conceptzie sustzinand k anumite teze morale raman adevarate indiferent de ceea ce crede un subiect sau altul. ♦ Atitudine de nepartinire de renuntzare la orice apreciere critica in domeniul cunoshtintzelor teoriilor ideilor despre societate shi om in interpretarea shi aprecierea fenomenelor socialpolitice; pretentzie de a elimina din campul shtiintzelor socioumane tot ce tzine de ideologie de judecatzi de valoare scopuri idealuri etc.