OBIECTIVÍSM s. n. 1. Atitudine de falsa obiectivitate de pretinsa nepartinire prin care se mascheaza pozitzia de clasa in rezolvarea problemelor politice shi teoretice (v. apolitism); prezentarea unor teorii a unor conceptzii opuse fara a lua atitudine fatza de ele. 2. (Ieshit din uz) Obiectivitate. Caragiale cu tot obiectivismul sau... gaseshte prilejul sa se amestece direct in bucatzi curat literare pentru a da lovituri«liberalismului». IBRAILEANU SP. CR. 223. Pronuntzat: biec.