optziuni
  • info

14 definitzii pentru obiectivitate

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OBIECTIVITÁTE s. f. 1. Insushirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepartinire impartzialitate. Din fr. objectivité (dupa obiectiv).

OBIECTIVITÁTE s. f. 1. Insushirea a ceea ce este obiectiv (I 1). 2. Nepartinire impartzialitate. Din fr. objectivité (dupa obiectiv).

obiectivitate sf [At: MAIORESCU CR. II 188 / P: obiec~ / Pl: ~tatzi / E: obiectiv + itate] 1 Insushire a ceea ce exista in mod obiectiv (1). 2 Impartzialitate.

OBIECTIVITÁTE s. f. 1. Insushire a ceea ce este obiectiv (1). 2. Impartzialitate nepartinire lipsa de idei preconcepute in aprecierea in ratzionamentul cuiva. Mai este inca o categorie foarte mica... dar care pentru interesul obiectivitatii cercetarii de fatza nu trebuie so dam uitarii. CARAGIALE O. III 219. Pronuntzat: biec.

OBIECTIVITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este obiectiv (1). ♦ Nepartinire impartzialitate. 2. (Fil.) Categorie a teoriei cunoashterii care desemneaza valoarea shi adecvarea cunoshtintzelor la obiectul lor. [Cf. fr. objectivité].

OBIECTIVITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I1 ). ◊ nepartinire impartzialitate. 2. (fil.) categorie a teoriei cunoashterii valoarea shi adecvarea cunoshtintzelor la obiectul lor. (< fr. objectivité)

OBIECTIVITÁTE f. 1) Caracter obiectiv; nepartinire; impartzialitate. 2) filoz. Existentza reala a lumii independenta de conshtiintza shi de vointza subiectului cunoscator. /<fr. objectivité

obiectivitate f. 1. calitatea celor obiective; 2. existentza obiectelor in afara de noi.

*obĭectivitáte f. (d. obĭectiv). Calitatea de a fi obĭectiv: obĭectivitatea uneĭ judecatzĭ unuĭ judecator.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

obiectivitáte (biec) s. f. g.d. art. obiectivitắtzii

obiectivitáte s. f. (sil. biec; mf. ob); g.d. art. obiectivitatzii

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

OBIECTIVITÁTE s. impartzialitate nepartinire (rar) nepartzialitate (ieshit din uz) obiectivism. (A dat dovada de ~.)

OBIECTIVITATE s. impartzialitate nepartinire (rar) nepartzialitate (ieshit din uz) obiectivism. (A dat dovada de ~.)

Obiectivitate ≠ subiectivitate

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

NOUA OBIECTIVITATE (germ. Neue Sachlichkeit) termen creat in jurul anului 1920 pentru a desemna reactzia impotriva expresionismului shi interesul acordat reprezentarii realiste a subiectului. Cei mai proeminentzi reprezentantzi ai ei au fost O. Dix shi G. Grosz.

Intrare: obiectivitate
  • silabatzie: o-biec- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obiectivitate
  • obiectivitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • obiectivitatzi
  • obiectivitatzii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

obiectivitatesubstantiv feminin

  • 1. Insushirea a ceea ce este obiectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Impartzialitate, nepartzialitate, nepartinire, obiectivism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: impartzialitate nepartzialitate nepartinire obiectivism antonime: subiectivitate
    • format_quote Mai este inca o categorie foarte mica... dar care pentru interesul obiectivitatzii cercetarii de fatza nu trebuie so dam uitarii. CARAGIALE O. III 219. DLRLC
  • 3. filosofie Categorie a teoriei cunoashterii care desemneaza valoarea shi adecvarea cunoshtintzelor la obiectul lor. DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.