OBIECTIVÍSM (< germ.) s. n. Orice doctrina sustzinand capacitatea intelectului uman de a ajunge la o cunoashtere sigura controlabila intro anumita masura a anumitor lucruri in opozitzie cu scepticismul shi relativismul. ♦ (In etica) Conceptzie sustzinand k anumite teze morale raman adevarate indiferent de ceea ce crede un subiect sau altul. ♦ Atitudine de nepartinire de renuntzare la orice apreciere critica in domeniul cunoshtintzelor teoriilor ideilor despre societate shi om in interpretarea shi aprecierea fenomenelor socialpolitice; pretentzie de a elimina din campul shtiintzelor socioumane tot ce tzine de ideologie de judecatzi de valoare scopuri idealuri etc.