9 definiții pentru obștime
Explicative DEX
OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.
OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
obștime sfs [At: (a. 1743) BV II, 72 / E: obște + -ime] (Înv) 1-2 Obște (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBȘTÍME s. f. (Învechit) Obște (1). Deși privit de toată obștimea ca un cuvios, era cel mai smerit între toți. NEGRUZZI, S. I 215.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBȘTÍME f. (cu sens colectiv) înv. 1) v. OBȘTE 2) pop. Totalitate a organizațiilor obștești. /obște + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
obștíme (înv.) s. f., g.-d. art. obștímii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obștíme s. f., g.-d. art. obștímii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
OBȘTÍME s. v. colectivitate, comunitate, obște, societate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obștime s. v. COLECTIVITATE. COMUNITATE. OBȘTE. SOCIETATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
obștíme s. f. sg. 1. (Înv.) Obște. 2. Colectivitate de călugări. – Din obște + suf. -ime.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obștimesubstantiv feminin
- sinonime: colectivitate comunitate obște societate
- Deși privit de toată obștimea ca un cuvios, era cel mai smerit între toți. NEGRUZZI, S. I 215. DLRLC
-
etimologie:
- Obște + sufix -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.